Așteptări târzii
Eu te aștept să uit în toamnă
Toate așteptările târzii,
să-mi înflorești cu dor ce se declamă,
precum o carte -n vers și frenezii.
Eu te aștept să mă dezlegi de vise,
și de negarea bolților senine,
să ne călătorim pe ceruri stinse,
când toamna ne încearcă prin lumini păgâne.
Eu te aștept să-mi dai dumnezeire,
și flacără să-mi dai și adevăr,
de-a pururi stinsă, arză-ne iubirea,
cum se deschid petalele de crini în cer.
Eu te aștept, ca să-mi creezi unirea,
unirea dintre mine și ceva pierdut-
nu poate fi târzie amintirea
nici când s-a spus, că toate- au fost demult...
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole din Confluențe literare (8 septembrie 2018)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Lilia Manole despre visare, despre poezie, despre lumină, despre iubire, despre foc, despre dor sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Să-nvii de Paști...
Să-nvii de Paști... cum altfel să mă țiu
Aceea, ce mi- eram prin alte vremi?..
Mi-aș îmbrăca un verde pardesiu,
Din stropii florilor pătrunde- m-ar parfumul viu,
Îmbălsămându-mi liniștea printre poieni.
De Paști, mi-aș căuta... lumea întreagă,
Și, când bat clopotele, lăsând alte griji,
Să intru, unde crucea mi-e mai dragă,
Și sfinții mă apropie de-a lor sclipire vagă,
Visând la flori, să mă ating de-o frunză de măcriș.
De Paști, când pitulicile jalea o disecă,
Prin zvonul lor primăvăratic, miruind,
Tot pomul verde de cântul lor se -ncearcă,
Iar cel salbatec rădăcinile își pleacă,
Spre înaltul cerului, uitând că-i suferind.
De Paști, ce ar fi caz, și nu-ntâmplare-
Acesta mi-ar fi trilul, din sufletul curat,
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole din Confluențe literare
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Lilia Manole despre flori sau despre suflet
Ridică-te și Domnul o să te cheme
Și mi- am ales fuiorul veșniciei-
Voi delega, din el, cu trudă, evlavie,
Și piosenie, în trup, sufletul meu,
Pe care- l simt, că arde, ca un zeu.
Am admirat, în fibrele din oameni,
Cuvântul, care biruie dușmanii,
Averea lor de spirit, preoțească,
Și bunătatea, cunună stramoșească.
M-or chinui, poate, păreri de rău,
Că am plecat, demult, din satul meu,
Și vatra a secat, de apele bătrâne,
În amintiri de lut, pășim pe căi străine.
Iar anotimpurile toate ne întreabă,
Cum poate fi un om-un fir de iarbă,
De nu are norocul, dalb și plămădit,
Să-și creasca pâinea, să fie împlinit?..
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole din Confluențe literare (12 iunie 2016)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Lilia Manole despre viață sau despre alb
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Confluențe literare, adresa este: