Întunericul se aşternea în jur. Totul era cufundat în linişte, totul. Dar sus, în înălţimi, fremăta cântecul etern, suflul vântului, foşnetul surd îndepărtat care nu încetează niciodată. Am ascultat atât de îndelung acest freamăt nesfârşit, morbid, încât a început să mă tulbure. Desigur că erau simfoniile lumilor ce se rostogoleau prin necuprins deasupra mea, stelele care intonau un imn...
Knut Hamsun în Foamea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dacă ştii un alt citat, îl poţi adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Foamea, adresa este: