Întunericul se așternea în jur. Totul era cufundat în liniște, totul. Dar sus, în înălțimi, fremăta cântecul etern, suflul vântului, foșnetul surd îndepărtat care nu încetează niciodată. Am ascultat atât de îndelung acest freamăt nesfârșit, morbid, încât a început să mă tulbure. Desigur că erau simfoniile lumilor ce se rostogoleau prin necuprins deasupra mea, stelele care intonau un imn...
Knut Hamsun în Foamea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Foamea, adresa este: