Să te mărginești la zemurile cărnii, să respingi supranaturalul, să tăgăduiești visul, să nu înțelegi măcar atât: că arta începe acolo unde simțurile ies din joc!
Joris-Karl Huysmans în Liturghia neagră (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu existe oare nicio posibilitate să-ți lepezi ființa de carne, să evadezi din cloaca ta, să atingi tărâmul unde sufletul se cufundă, vrăjit, în propriile-i abisuri?
Joris-Karl Huysmans în Liturghia neagră (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-a înțeles naturalismul tău din nepătrunsele taine ce ne înconjoară? Nimic. Când a trebuit să explice o pasiune neagră, să cerceteze o plagă, să curețe cea mai neînsemnată rană a sufletului, a pus totul pe seama poftelor și instinctelor. Căldurile împerecherii și nebunia, la atât se reduce știința lui. Într-un cuvânt, n-a scormonit decât mai jos de buric și a debitat banalități.
Joris-Karl Huysmans în Liturghia neagră (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i reproșez naturalismului nici limbajul cazon, nici termenii culeși de pe pereții latrinelor sau de prin aziluri, ar fi nedrept și absurd; mai întâi, există subiecte făcute anume pentru el, apoi, cu molozul limbii și catranul cuvintelor se pot construi opere mari și puternice, Taverna lui Zola e o dovadă; nu, problema e alta; nu-i reproșez naturalismului muruiala groasă a stilului său butucănos, ci trivialitatea ideilor; îi reproșez c-a încarnat materialismul în literatură, c-a proslăvit democrația artei!
Joris-Karl Huysmans în Liturghia neagră (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În odaie Răstignitul se înălța enorm, pe crucea cu trunchiul traversat, în chip de brațe, de o creangă cu resturi de scoarță și care sub greutatea trupului se îndoia ca un arc... Deasupra cadavrului martirizat, capul apărea framantat și enorm; încins cu o coroană încâlcită de spini, atârna vlăguit, iar în ochiul stins, abia întredeschis, mai licărea o privire chinuită și înfricoșată; fața era tumefiată, fruntea năruită, obrajii trași; toate trasăturile căzute plângeau, în timp ce gura deschisă râdea schimonosită de atroce contracții tetanice. Supliciul fusese cumplit; agonia îi îngrozise, punându-i pe fugă, până și pe călăi.
Joris-Karl Huysmans în Liturghia neagră (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Liturghia neagră, adresa este: