Amintiri şi reflexiuni de Iuliu Moldovan

Era atât de firesc acest sentiment de dragoste pentru poporul meu, atât de firească dorinţa de a-i închina rostul principal al vieţii mele, încât nici prin gând nu-mi putea trece, şi nimeni altuia atunci, că pentru dragostea şi munca mea dezinteresată pentru poporul meu voi putea suferi odată nu numai o închisoare de cinci ani, o ostracizare de alţi zece ani şi o nesocotire şi oprire a activităţii mele ştiinţifice, care putea să fie încă folositoare ştiinţei româneşti.

Iuliu Moldovan în Amintiri şi reflexiuni (1996)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medicina a progresat în ultimele decenii atât de mult, cunoştinţele şi experienţa acumulate sunt atât de vaste, încât este exclus ca un medic să le cuprindă pe toate. Medicina a fost nevoită să se fărămiţeze progresiv în specialităţi, fiecare dintre ele fiind atât de vastă în conţinut şi experienţe practice, încât absoarbe complet capacitatea de înţelegere şi realizare a reprezentanţilor ei. Medicul universal nu mai există, medicul de familie pare să aparţină şi el în scurtă vreme trecutului, tot aşa şi rolul atât de important al medicului în societate... Tendinţa aceasta spre izolare şi fărămiţare excesivă duce la primejdia să se concentreze atenţia asupra organului bolnav şi să se piardă din vedere omul bolnav, omul în întregul lui, cu toate determinantele psihologice şi sociale.

Iuliu Moldovan în Amintiri şi reflexiuni (1996)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am prins dragoste pentru munca de laborator şi pentru cercetări ştiinţifice.

Iuliu Moldovan în Amintiri şi reflexiuni (1996)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!