Aș vrea
Ce-aș vrea?
Să treacă înc-o dată prin visele-mi pustii,
O zi de toamnă caldă, cu frunze ruginii...
Cu azuriu în zâmbet și soare blând în măr,
Cu plenitudini, țeluri și miez de adevăr...!
Ce-aș vrea?
Aș vrea să vină iarăși septembriele-mi drag,
Cu serpentine-n pantă și geamantane-n prag,
Cu doruri de luceferi și înțelepte brume...
Aș vrea o toamnă lungă și dincolo de lume...!
Aș vrea...
Dar, dincolo de prag, visu-mi e-n serpentine...
Frig e în geamantane și-n dorul meu de tine...
Nori negri-mi trec prin zâmbet și țelu-mi e-n aval...
Ah, unde sunteți brume, cu spasm autumnal?!
poezie de Iulia Mirancea din Du-mă cu tine la capătul lumii (10 ianuarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Iulia Mirancea despre dor, despre zâmbet, despre vinovăție sau despre mere
Mai cred în tine
Am crezut în tine dar...
astăzi plec...
și sunt mâhnită că
nu te cunosc încă...!
Sunt uimită, inutil vinovată și,
mai ales, neadmis constrânsă
fiindcă tocmai începusem
să descopăr acolo,
în străfundul ființei tale,
o fațetă necunoscută,
bine conservată
și special verosimilă
a sufletului tău și...
era atât de frumoasă...!
Poate eu
nu m-am străduit îndeajuns
în căutările mele sau
n-am fost destul de eficientă
în estimarea personalității tale...!
Sau poate... tu n-ai vrut -de ce?-
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea din Du-mă cu tine la capătul lumii (23 ianuarie 2013)
Adăugat de Alisa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Iulia Mirancea despre tristețe, despre suflet, despre prezent, despre inimă sau despre frumusețe
Iubire, dintre toate comorile de pe Pământ, eu pe tine te-am ales, pentru că ești frumoasă, deșteaptă și bună! Aura ta mă-nvăluie ca o cupolă cu două acoperământuri: lumină previzibilă și culoare enigmatică! Adesea, eu nu sunt vrednică de aura ta! De aceea, te rog, Iubire, pune-mă într-o silabă a ta, sau, măcar în litera I! Închide-mă într-un ungher neștiut de nimeni, ca să nu mai pot ieși de acolo niciodată! Pe urmă, lasă-mă să mă insinuez, printr-o revărsare de gând, în darurile pe care le oferi permanent: în colțișorul de pâine, pe care-l dai copiilor sărmani și în visurile lor întru izbândire; în țelurile curate ale oamenilor; în cuvinte; în căutări; în crezuri; în mireasma salcâmului și în cântul privighetorii; în toate răsăriturile și în toate asfințiturile acestui Pământ! Și, pentru că Dumnezeu m-a făcut din tine, Iubire, lasă-mă să te iubesc la infinit și până dincolo de infinit!
Iulia Mirancea în Du-mă cu tine la capătul lumii (10 decembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Iulia Mirancea despre iubire, despre visare, despre religie, despre lumină, despre infinit, despre gânduri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Du-mă cu tine la capătul lumii, adresa este: