Ionuţ Popa în În pregătire

Luigi Farao: Noi ştim totul chiar şi despre oamenii care încă nu s-au născut.
Cezar Codreanu: Este posibil acest lucru? Glumiţi sau...?
Luigi Farao: Bine, nu în sensul în care te gândeşti matale. Nu suntem şi nici nu vrem să părem prezicători. Ideea este că noi ştim cum vor evolua oamenii de la naştere şi până la moarte chiar înainte ca ei să se nască, cu unele marje de eroare, în funcţie de mediile în care se nasc, mă înţelegi? Lucrăm cu studii de probabilitate. Dar rezultatul este, grosso modo, cel pe care am încercat să-l concentrez în aforismul pe care l-am împărtăşit adineauri cu matale.
Cezar Codreanu: Şi prin totul... să înţeleg că ştiţi de pe-acum traiectoria celor mai mici mişcări pe care noii oameni le vor întreprinde în decursul vieţilor lor?
Luigi Farao: Prin totul mă refer la tot ce contează, fireşte. Avem birocraţia, în primul rând, pe care o folosim aşa cum doctorul foloseşte stetoscopul pentru a asculta bătăile inimii unui pacient, însă diferenţa este că atunci când noi aplicăm instrumentul nostru, pacienţii ne ascultă pe noi. Mai ales cei care nu doresc să ia pulsul închisorilor.

replici din romanul În pregătire de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leonid Pavelescu: Iubirea-proiecţie este întâlnirea dintre un perete şi un proiector care îmbracă peretele în textura propriilor imagini şi cuvinte, acoperindu-l aproape în întregime; deşi peretele are o imagine proprie, de multe ori aceasta este modificată de imaginile care vin dinspre proiector.

replică din romanul În pregătire de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leonid Pavelescu: De când m-am născut a doua oară sau, mai bine zis, de când m-am ridicat deasupra negurii intracraniene, scopul meu în viaţă a fost să plantez câte o scânteie în minţile oamenilor pe care i-am considerat capabili s-o întreţină şi chiar s-o înteţească. Paradoxal, n-am reuşit să ajung la această performanţă decât prin tertipuri dezinteresate, adoptând în mod voit o manieră pompieristică de-a mă adresa ascultătorilor mei. Prin scurtele şocuri pe care le primeau de la impulsurile lor nervoase în momentele în care ascultau cu atenţie ceea ce le spuneam, îi făceam în mod subtil să-şi dorească să atragă şi ei atenţia şi să fie ascultaţi aşa cum eu eram ascultat atunci când mă angajam în câte-un discurs cu o tematică prestabilită. Altfel spus, cei mai inteligenţi şi taciturni găseau în mine un refugiu în care puteau exersa şi experimenta în mod proiectiv - eu însumi fiind un mediator între ei şi capcanele mele discursive - viitoarele metode şi tehnici de a da din mâini şi de a spune în mod indirect: "Sunt aici, veniţi la mine şi vă voi vindeca de voi înşivă!"

replici din romanul În pregătire de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cezar Codreanu: Vreau să lansez un manifest spontan. Vreau să strig de pe cea mai înaltă culme din lume că viitorul nu este aproape niciodată. Vreau să strig la un microfon conectat la toate timpanele din lume, în toate limbile pământului, că această perspectivă este cel mai îndepărtat punct de ceea ce suntem şi cel mai apropiat de ceea ce vom fi, şi când vom putea spune că "suntem" atunci când vom fi, nu vom putea privi spre viitor decât în zare... şi-aceasta doar cu ochiul minţii. Vreau ca vocea mea ascuţită să scrijelească în membrana eterică următoarele cuvinte: "Fiinţa poate fi reprezentată de ea însăşi, dar niciodată definită de ea însăşi, întrucât, şi-aceasta doar prin puterea imaginaţiei, nu ne putem cunoaşte decât ca DEVIINŢĂ." Deviinţa curge în timp ca o lacrimă a nimănui pe obrazul tuturora.
Luigi Farao: Ete, fleoşc!

replici din romanul În pregătire de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!