Cu cât socotiți că a cumpărat moșia asta? - N-o să credeți, căci în adevăr eu însumi n-aș crede, dacă n-aș ști pozitiv. Cu cât?... Cu o pereche de cai roibi... atât! Frumoși cai, ce e drept: dar, oricum, să capeți o moșie, care face două sute cincizeci de mii de lei ca o para, pe o pereche de cai, care mult-mult să facă cinci mii, cinci mii cinci sute! Aci însă a lucrat un alt factor mult mai puternic decât interesul - patima.
Ion Luca Caragiale în Om cu noroc (1890)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Ion Luca Caragiale despre frumusețe, despre cai sau despre adevăr
Doamna Guvidi, deși foarte tânără, sub înfățișarea și manierele ei copilăroase, ascundea mai mult tact diplomatic. În adevăr, bărbatul socotise cuminte: ceea ce omul "tare și aspru", cum se știa el, ar fi putut compromite, femeia a scos-o cu blândețe la un fericit capăt.
Ion Luca Caragiale în Om cu noroc (1890)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ion Luca Caragiale despre tinerețe, despre fericire, despre femei sau despre bărbați
Amicul meu, domnul Manolache Guvidi, este o persoană cunoscută în societatea noastră; e un om cu avere însemnată câștigată printr-o muncă onorabilă; e un om inteligent și serios, un bun soț și un bun tată de familie. Cu atâtea calități trebuia să reușească în lupta pentru viață: invidioșii, cu toate clevetirile lor, n-au putut nimic în contră-i.
începutul de la Om cu noroc de Ion Luca Caragiale (1890)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ion Luca Caragiale despre viață, despre prietenie, despre inteligență, despre familie, despre căsătorie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Doamna Z... una dintre invitate, o văduvă respectabilă, care știe toate câte se petrec în societatea noastră, și chiar mai multe, ne-a afirmat pe drum - "contând, se înțelege, pe discreția noastră" - că N..., cum e cam bolnăvicios, și-a făcut testamentul și lasă aproape toată averea sa copilei lui Manolache, pe care o iubește la nebunie. Și toți, firește, am trebuit să zicem iarăși: "Mare noroc pe Guvidi!"
finalul de la Om cu noroc de Ion Luca Caragiale (1890)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ion Luca Caragiale despre noroc, despre nebunie, despre iubire sau despre copilărie
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Om cu noroc, adresa este: