Cameleon-femeie
Icoană străvezie, în cadrul sumbru-al vieții,
Cu părul ei sur-galben, cu ochi închis-albaștri,
Sclipi deodată clară, vis roz al tinereții,
Cum în obscure-azururi apar pribegi blonzi aștri.
O văz fugind prin codrul cel verde de jugaștri
Era Erato albă iluminând poeții.
De-a ei priviri focoase ar fi roșit sihaștri
Păliți, chlorotici, vineți de greul bătrâneții.
Purta bacanta-mi nuferi, bujori și violete,
Învesmântată magic în daurite plete
Și-n varii polichrome bibiluri și altițe...
Îmi arunca pupila-i divine curcubee;
Dar eu, nebun! zic: "Spectru! Cameleon- femeie!
Fugi! sufletul ți-e negru și mațele pestrițe!"
poezie celebră de Ion Luca Caragiale din Moftul Românesc, nr. 17 (1893)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Moftul Românesc, adresa este:
