Ea leșină iar... Eu trec ca un demon prin mulțime și dispar în noaptea neagră...
finalul de la Bubico de Ion Luca Caragiale (1901)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Ion Luca Caragiale despre noapte sau despre negru
Nouă ceasuri și nouă minute... Peste șase minute pleacă trenul. Un minut încă și se-nchide casa. Repede-mi iau biletul, ies pe peron, alerg la tren, sunt în vagon... Trec de colo până colo prin coridor, să văz în care compartiment aș găsi un loc mai comod... Aci. O damă singură, și-fumează, atât mai bine! Intru și salut, când auz o mârâitură și văz apărând dintr-un paneraș de lângă cocoana capul unui cățel lățos, plin de funde de panglici roșii și albastre, care-ncepe să mă latre ca pe un făcător de rele intrat noaptea în iatacul stăpânii-si.
începutul de la Bubico de Ion Luca Caragiale (1901)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ion Luca Caragiale despre trenuri, despre timp, despre femei sau despre ceas
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Bubico, adresa este: