Când rândunica își face cuibul, când drumul prinde a toarce cărărușe, când mugurul își desface din fașă podoaba lui verde, atunci vine să mă vadă copilăria. Vine încet, numărându-și pașii, ca să îi pară drumul mai scurt. Vine cu o nuielușă subțioară, smulsă de tata din gard, căci drumețului multe i se întâmplă. Vine cu basmaua mamei așezată în jurul gâtului - vântul e vânt și niciodată să nu îi dai crezare.
Ion Druță în Horodiste (1989)
Adăugat de Illy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și iară revenim la mama, la acest cuvânt frumos, rotund, pe care noi mai mult îl cântăm decât îl rostim, și uneori ni se pare că tot ce-a fost mai frumos și mai măreț plăsmuit în fașa limbii noastre e legat de acest cuvânt.
Ion Druță în Horodiste (1989)
Adăugat de Illy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și iară mă întorc cu gândul la tata, pentru că din tot potopul acela de lume, care a trecut prin viața mea, el rămâne figura cea mai dură, cea mai enigmatică. Nu știu dacă a fost om tocmai bun, pentru că mai rămâne de discutat ce înseamnă om bun. Ceea ce azi poate fi un cusur, peste o vreme poate fi dovada unor merite, iar ceea ce cândva era prilej de mândrie, azi poate stârni numai zâmbete!
Ion Druță în Horodiste (1989)
Adăugat de Illy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Horodiste, adresa este: