Deși, în zilele trecute, m-am pomenit însemnând într-un caiet al meu (peste tot am caiete, Lizi zice că sunt ca un filosof în năpârlire, îmi schimb părul, năravul, dar toate defectele cresc la loc, ca și cozile la șopârle) cum că: îmi imaginez ce surpriză va fi dacă, după moarte, vom fi duși, pe grupe de specialități, într-un pro-seminar ceresc: acolo, în numai zece minute, un asistent plictisit ne va explica "taina lumii: ce e cu materia, ce e viața, ce rost are omul și omenirea, cum e cu istoria și filosofiile": totul va fi atât de simplu, atât de neașteptat încât vom regreta anii în care căutam, ne frământam, ne chinuiam să dibuim și să spunem măcar "24 este, dar s-ar putea să fie ceva, nu știm ce, dar ceva-foarte-altceva."
Ion D. Sîrbu în Corespondență, 17 (20 august 1984)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Corespondență, adresa este: