Aura
Mire, văzut ca femeea,
Cu părul săpat în volute,
De Mercur cumpănit, nu de Geea,
Căi lungi înapoi revolute;
La conul acesta de seară,
Când sufletul meu a căzut
Și cald, aplecatul tău scut
Îl supse, ca pata de ceară,
Crescut, între mâini ca de apă,
Ce lucru al tainei cercai?
Sub verdele lumilor plai
Arai o lumină mioapă.
poezie celebră de Ion Barbu din vol. Joc secund (1930)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- Ion Barbu despre verde
- despre suflet
- despre seară
- despre păr
- despre oftalmologie
- despre nuntă
- despre mâini
- despre lumină
- despre creștere
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din vol. Joc secund, adresa este: