Mi-e dor de ea
Mi-e dor de ea ca nimănui,
Ca unui vechi nomad de drumul lui,
Port răni adânci în ochi și-n trup,
Veșmintele de-argint le rup.
Aștept trecutele iubiri,
Conturul brațelor subțiri
Și părul amintind de ploi,
Și vechea urmă din noroi.
Dar urma ei s-a șters demult,
De cine azi să prea-ascult?
De vântul ce-mi închide uși,
De greieri sau de cărăbuși?
Mi-e dor de ea ca nimănui,
Ca unui vechi nomad de drumul lui,
Port răni adânci în ochi și-n trup,
Veșmintele de-argint le rup.
poezie de Ion Bănuță din Lacrima Diavolului
Adăugat de alexa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Lacrima Diavolului, adresa este: