Numai la o săptămâna dupa Crăciun s-a înstăpânit iarna peste lume, până la marginile zării. S-a pus cu temei să nu se mai clintească până vor incepe să bată vânturile primăverii. Cojoc gros ca în anul acesta, spun bătrânii, n-a mai avut dumneaei de ani de zile.
Ion Agârbiceanu în La săniuș
Adăugat de Elita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "File din cartea naturii" de Ion Agârbiceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Copiii mai mici privesc prin fereastră minunea de-afară, cei mai mărișori ies și în curte să vadă, dar repede li se înroșesc urechile. Odată cu încetarea ninsorii s-a înseninat și s-a pus pe un pui de ger să li se lipească degetele pe clanța de fier a ușii. Intrau curând în casă, tropotind din cizmulițele tivite la tureac, sus, cu piele roșie, și cărora în sat li se spune: călțuni. Numai fetițele purtau cizmulițe.
Ion Agârbiceanu în La săniuș
Adăugat de Elita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu era nici un drum de sanie, dar se făcu în grabă: talpa săniilor nu se cufunda în zăpada înghețată, ci luneca pe deasupra ei. În schimb vitele trebuiră potcovite. Zile în șir răsunară cele trei făuriști din sat, cântecul ciocanului țiuia ascuțit în văzduh. Pe ulițele mai umblate de sănii se iviră dungi albastre, care străluceau în razele pizișe ale soarelui cu dinți, încât îți luau vederea. Era lunecușul lăsat de tălpile late de lemn, care nuerau ferecate cu rafuri de fier, și care, la cotituri, se întoroiau, părând că vreau să se învârtă înjurul lor.
Ion Agârbiceanu în La săniuș
Adăugat de Elita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul se înălțase tare deasupra satului, și din hoarnele ce ieșeau prin acoperișurile albe se înălțau suluri drepte de fum. Nu mișca nimic în văzduh. Vânturile, după ce spulberaseră câteva zile zăpada, ridicând troiene lungi și înalte, ca niște întărituri ale iernii, semistuiră undeva după orizont.
Ion Agârbiceanu în La săniuș
Adăugat de Elita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ulițele satului s-au ridicat, astupând și pâraie și șanturi si podețele de la intrarea curților: nici nu mai semănau a ulițe, ci a fâșii late de câmpie acoperite de covorul alb și gros. Toate casele din sat par mai mici ca și când s-ar fi cufundat și au căzut într-un somn adânc sub acoperișurile grele de zăpadă, cu strașinile mai aproape de pământ.
Ion Agârbiceanu în La săniuș
Adăugat de Elita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine a văzut satul în toamnă, ori chiar cu două săptămâni înainte de Crăciun, nu l-ar cunoaște: e un sat străin. Pare o arătare de pe alt tărâm, străin și localnicilor, dar mai ales copiilor, care nu se mai satură să privească noua înfățișare: portițele, gardurile, șurile, șoproanele oriunde a fost un acoperiș se pitulează acum sub învelișul greu de omăt, cufundate într-o pace adâncă.
Ion Agârbiceanu în La săniuș
Adăugat de Elita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici o mișcare pe uliți, câteva zile până a ținut gerul cel mare. Satul părea pustiu, aruncat și încremenit în groaza asta de o putere peste fire. Apoi frigul se slobozi binișor și oamenii, scoțându-și săniile de sub adăpostul șoproanelor, începură să le încarce cu gunoi. Aproape în fiecare curte, înaintea grajdurilor, erau grămezi mai mari sau mai mici de gunoi, după câte vite avea fiecare plugar.
Ion Agârbiceanu în La săniuș
Adăugat de Elita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din La săniuș, adresa este:
