Singurătățile noastre
Singurătățile din lume toate, nu mai au loc de o singurătate! A. P.
Mi-am dat singurătatea vântului s-o poarte
Și ți-a adus-o ție într-o noapte!
Era atât de tristă și de înlăcrimată
Cum n-o văzusei încă, niciodată!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Ioana Voicilă Dobre despre singurătate, despre vânt, despre tristețe sau despre noapte
Viață la borcan (conservatorism)
Peste-acest borcan
am suflat înțelepciune
într-o piatră în formă de școală,
am pus cu mâinile mele o casă,
pomi mulți am sădit
și tot în piatră i-am regăsit.
Vă văd și pe voi, trei pietre tari
cum v-ar spune bunica!
Și pentru ca peisajul să fie complet
am ornat totul cu cărți,
pietricelele acelea viu colorate
care înfrumusețează școala, casa și copiii.
Acum ciugulesc boabe de nisip
cu care fixez în timp pietrele, pietricelele
punându-le în valoare.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioana Voicilă Dobre despre viață, despre timp, despre mâini sau despre frumusețe
Plutesc, plutesc, inerție
Plutesc, plutesc în derivă, nici nu știu ce mă ține pe val!
Nu sunt regină, nici divă și nu-mi văd niciun ideal!
Cândva mă-mbăta răsăritul cu un cântec de ciocârlie
Și-acum m-atrage-asfințitul cu mantia lui sângerie...
Plutesc, plutesc fără voie, vâslisem cândva curajos.
Eram o,, Arcă-a lui Noe,, cu gândul și trupul vânjos.
Mai port porumbelul pe umăr nu vede nici el un liman,
Ani buni pe degete-i număr și mă topesc an de an.
Plutesc, plutesc, inerție, și-atâtea trădări mă-ngrozesc!
Nu mai am nicio bucurie și ochii, mereu mi-i feresc.
Ce mult îmi doresc să îi spun, luminii că o mai iubesc...
Culorile se ceartă-n drum și simt cum înnebunesc!
Plutesc, plutesc spre niciunde și fruntea-mi ridic către cer
Slobozesc doar o rugăciune, liman și-o iubire să-i cer.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioana Voicilă Dobre despre iubire, despre religie, despre ochi, despre muzică sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sunt floarea
Sunt floarea ce poartă sărutul de fluture,
Ecoul zborului său de o zi și-al iubirii de o clipă.
Sunt clipa unui fluture în zbor
Rămasă cu privirea pierdută
După aripa ce se zbătea mângâindu-mi petalele.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioana Voicilă Dobre despre zbor, despre sărut, despre fluturi, despre flori sau despre aripi
Cântec
De e fluture
în zbor
tot ca dorul călător,
De e pasăre
cântând
tot ca omul numai gând,
De e puful
pe câmpii,
norocel de păpădii,
De e floare
pe alei,
tot mirosu-i numai tei!
De e vinul roș pe masă,
se anunță
nuntă-n casă!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioana Voicilă Dobre despre vin, despre păsări, despre gânduri sau despre dor
Ursitoarea
Ti-am pus sufletul în palmă într-o iarnă-ngrozitoare.
Nu știam cum mă ursise o nătângă ursitoare!
A-ncâlcit gesturi, cuvinte și atâtea vise mari
Le-a dat gerului năpraznic, fără grijă de urmări!
Ti-am pus sufletul în palmă într-o iarnă-ngrozitoare
Nu știam cum mă ursise o nătângă ursitoare!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioana Voicilă Dobre despre visare, despre suflet sau despre cuvinte
Darul meu, sunt eu!
Dăruindu-mă ție
am aflat că trăiesc!
Sunt vie!
Credeam că mi-am golit sacul.
Și pentru ultima dată,
Iată, darul meu, sunt eu!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioana Voicilă Dobre despre cadouri
Cânta poetul (Lui Adrian Păunescu)
Cânta poetul, tot ce mișcă
făcând abstracție de putregai.
Din raiul său mai trimitea semnale,
spre mult râvnitul vostru rai,
aripi de gând și lacrimi de cuvânt.
Dar cine să-l audă!
Pământenii cu antifoane în urechi,
gângănii în virtutea inerției,
sfâșie clipe în perechi
și-nalță ode bucuriei.
In lumea lui tot stând de veghe,
la zborul scund al clipei lor,
El, demiurgul tot mai crede
că întrupându-se în DOR
își va găsi la ei, pereche.
Și dând cuiva nemărginirea,
din ochii-albaști-ai vieții sale,
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioana Voicilă Dobre despre îngeri sau despre urechi
Miraj
Plănuiam să mergem la Ermitage,
iubitule!
Voiam să-mi arăți bogăția lumii.
Cuvintele însă
au ajuns înaintea noastră.
Știam că ești un vrăjitor prin naștere!
Mi-ai dăruit
dintr-un singur hocus-pocus
mirajul nopților albe.
Patinez
și nu mă satur
de lunecarea spre tine.
Aurora sufletelor noastre mă amețește
și simt aici, în plină noapte,
ermitageul din ele.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioana Voicilă Dobre despre naștere, despre bogăție sau despre alb
Fiilor mei
Uneori nu-mi aud inima bătând.
Alteori, aleargă nebunește.
De fiecare dată îmi sunteți unicul argument!
Inima mea sfidează încă trecerea timpului
Să prindă din urmă, nepoții!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioana Voicilă Dobre despre inimă
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Darul meu, adresa este: