Sub cerul meu de Ileana Pop-Nemeş

N-am văzut fereastră mai luminoasă şi nici poartă mai largă, care să îţi umple sufletul, decât în arhitectura arhaică a Maramureşului.

Ileana Pop-Nemeş în Sub cerul meu, Bucuria Cerului (august 2018)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea n-am aşezat-o eu şi nici n-am botezat-o...

Ileana Pop-Nemeş în Sub cerul meu, De mult şi de acum (august 2018)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-ţi din suflet o Portiţă spre albastru şi din mintea ta, lumină!

Ileana Pop-Nemeş în Sub cerul meu, Lumânarea sufletului scrie (august 2018)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima când plânge fără sunet, nu o aude nici verdele pământului, nici albastrul cerului.

Ileana Pop-Nemeş în Sub cerul meu, Acum şi-n altă viaţă (august 2018)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţiganca

În cărţile ei afumate,
Ţiganca iubea un aromân
căruia-i netezea aspru obrazul
cu cele negre, două cozi
ca-ntr-o balanţă împletite
în focul ce mocnea bătrân.

Din zâmbetul necazului albastru
în lumea care se prindea-n mister
până la mărul cel muşcat al fustei,
Ţiganca îi făcea din buze:
-Mânca-ţi-aş gura lu' matale
că alt nimic nu am să-ţi cer...

poezie de Ileana Pop-Nemeş din Sub cerul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia toamnei

De-aş putea-n această toamnă
să te-ascund în ochii mei
să te cos în fir albastru
ca pe-un lacăt prins la chei.

De-aş putea-n această toamnă
să mă prefac în fântână
aşezat să-mi bei din palme
să-ţi fiu mir la rădăcină.

De-aş putea-n această toamnă
să-ţi sap norul de tristeţe
şi să-l fac izvor de pace
până dau de tinereţe...

De-aş putea-n această toamnă
să-ţi prind râsul pe culori
ţi-aş pune zăvor la umeri
şi copaci în loc de flori.

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Pop-Nemeş din Sub cerul meu (august 2018)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune timpului

Cere-i lui Dumnezeu,
păstrându-ţi picătura de fineţe,
nu-i cere prea multe
pentru atâta tristeţe,
decât să te asculte
şi de poate să ierte.

Cere-i lui Dumnezeu,
când eşti împărţit în două grădini
în care râzi şi suspini...
să-ţi pună în loc de ninsoare
lumină pe palmele goale
şi apa cea vie la rădăcină.

Cere-i lui Dumnezeu
să-ţi cearnă anii de întuneric
prin timpul călcat în picioare,
rupt ca o creangă subţire
şi stins ca o beţie într-o lumânare.

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Pop-Nemeş din Sub cerul meu, Lumânarea sufletului scrie (august 2018)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!