Drumul ascuns de Hortensia Papadat-Bengescu

Salema Efraim avea despre iubire o concepţie potrivită cuoriginile ei levantine şi cu făptura ei; lenea ei orientală avea nevoie de plăcere drept orice activitate, iarviţiul la dînsa, vechi cu mult dinainte de Efraim, se întindea acum pe suprafeţe mari. Cei douăzeci deani de fidelitate erau iluzia lui Efraim, deşi Salema pînă atunci nu avusese decît aventuri obscure, alcăror josnic pomelnic ea singură îl cunoştea.

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salema Efraim, de cum se putuse rezema între perine, după operaţie, îi propusese afacerea în cifreclare: zece ani de medicină robotnică şi norocoasă nu i-ar fi putut aduce de-atunci încolo un sfertmăcar din ce-i oferea banchereasa.

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Efraim obiectele de artă reprezentau satisfacţia de a plasa totuşi capitalul în chip sigur, deşi fără de dobîndă. Lui Walter rafinarea delicată a obiectelor îi da o compensaţie prin stări purcontemplative către făpturi neînsufleţite. încă de la început tînărui.

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile ar fi costat poate mai puţin, dar ar fi trezit gelozia uriaşei voluptoase. Intrau, oare, totuşi în colecţia de artă a lui Walter şi femei frumoase? Foarte puţine şi trecător. Walter căpătase pentru femei un dezgust din cauza Salemei, dezgust pe care-1 are către cea mai fină gustare cinevanevoit să suporte mereu un banchet.

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctorul Walter părea, de altfel, a fi dorit puternicreabilitarea pe căile ee-i erau cu putinţă; avea o mare pasiune pentru tot ce era obiect de artă: pictură, bibelou, mobilă, tapiţărie, pasiune ce-1 apropiase mult de bancherul Efraim, colecţionar el însuşi şicare anume lăsase Salemei obiecte]e lui de preţ, ştiind că astfel vor fi stăpînite cu dragoste de către Walter.

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Walter se arătase dispreţuitor cu banii astfel cîştigaţi; era cheltuitor, neprevăzător cu ziua de mîine, în stare să se îndatoreze pentru ocupă rară sau un sipet cizelat. Bătrîna Efraim plătea totul cu mare bucurie. O mulţumea risipa tînăruluiestet, după lunga trudă de agonisire a zarafului Efraim, iar lista orgiilor amantului ei o mulţumea prinenumerarea ei liniştitoare: 25.000, pocalul Lalique; 18.000, caseta veneţiană; 125.000, un Van Beersautentic...

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Walter pe atunci era un tînăr zvelt, cu o bărbiţăcastanie în jurul unui obraz de Christ de ivoriu, cu ochi albaştri, deschişi extatic şi prelung spretîmplele transparente, cu buze roşii ca de vopsea şi cu părul castaniu-roşiatic, ondulat uşor în jurul uneifrunţi mate, fizic fără de nici un raport cu moralul uscat al tînărului ambiţios, fizic de care nu-şi dăduse pînă atunci seama, deoarece în preocuparea lui ambiţioasă îndepărtase, fără aproape să le observe, avansurile studentelor amorezate.

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Walter primise; avusese însă precauţiunea să pună condiţia că nu-şiva părăsi cariera. El năzuise şi se trudise pînă atunci pentru gloria ştiinţifică; acum, cînd se vindea, vrea cel puţin să cumpere firma aparentă a gloriei, reputaţia. Era primul dezgust de el şi primaînşelăciune de sine. Salema n-avea nici un interes deosebit în privinţa asta. Atunci cînd Walter primisetîrgul, nu-şi dase seama deodată de ceea ce a primit, decît cel mult în cifre; abia pe urmă avea săînţeleagă ce reprezentau cifrele reci.

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văduva Efraim lăsase tot avutul ei doctorului Walter. E drept că murise la şaptezeci de ani, cu o sutădouăzeci de chile şi cu titlul de amantă a lui, sacrificiu vrednic de răsplată, mai ales că nu fusese vorbade o sinecură. închipuirea se întoarce pudică de la cercetarea unei astfel de legături; refuză să cercetezeîntunecimile sufletului şi obscurele vedenii trupeşti.

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai uimitor fusese gestul testamentar al lui Efraim, ce mai lăsase Salemei parte bună din avere, do-vedind că douăzeci de ani de credinţă la tinereţe însemnau pentru el mai mult ca cei zece ani de părăsire la vîrsta periculoasă; restul averei mersese la familie şi la unele instituţii susţinute de Efraim, care, fără a fi filantrop, vroia totuşi să-şi supravieţuiască. N-aveau copii. Un băieţel murise de mult, născut şi acela prea curînd după căsătorie.

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!