Teatrul a fost cel mai însemnat cenzor al moravurilor, arma ascunsă dar tăioasă a spiritului critic al gânditorilor prin propunerea de exemple, prin contrastul binelui și răului, totodată o reproducere dar și o cenzură a epocelor pe care le-a înfățișat. Arlequin, Paiață, cei care plângeau cu un ochi și râdeau cu altul, au fost precursori ai fabulei. Teatrele, care sub formă glumeață, sau severă, confruntă omul cu sine. O lume întreagă, cea antică, cu pasiunile ei a rămas oglindită în operele dramaturgilor. De la început teatrul a avut nu numai scopul de a amuza ci și pe cel de a așeza în fața contemporanilor o oglindă în care să-și privească diformitățile și anume pe cele mai bine ascunse, pe cele morale. Teatrul care urmărește un scop pur distractiv e o anexă secundară, dispensatoare a unei plăceri de ordin inferior, de aceea chiar mai lesne de satisfăcut.
Hortensia Papadat-Bengescu în Almanah "Convorbiri literare"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Hortensia Papadat-Bengescu despre superlative sau despre început
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Almanah "Convorbiri literare", adresa este: