Glontele
E mort de-acum frumosul tânăr, căzut viteazul neînvins,
Și inima-i învăpăiată și-obrajii lui aprinși s-au stins!
El sufletul nădejdii noastre, el răsfățatul de noroc,
Pe care cu mândrie ochii îl urmăreau din loc în loc,
A cărui voce mângăioasă, al cărui zâmbet plin de vrajă
Făcea să crezi că pretutindeni un înger bun îi stă de strajă...
Ieri noapte-naintam o ceată prin pas, în munte, spre pichet,
Eram feriți de întuneric; el călărea cântând încet:
"Port două roze roșii
La pălăria mea,
A treia-n vârful spadei
Îmi va-nflori și ea..."
Atunci din margine de codru un glonte șuierând ieși:
Cântarea-i amuți pe buze și, brusc, un trup se prăbuși,
Simții că sângele-mi îngheață, fiori de groază m-au pătruns.
Și l-am strigat ușor pe nume, dar, vai! n-am căpătat răspuns!
[...] Citește tot
poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow din Flower-de-Luce (1867), traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.
Cartea "The Song of Hiawatha Paperback" de Henry Wadsworth Longfellow este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.Vezi ce a mai spus Henry Wadsworth Longfellow despre zbor sau despre întuneric
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Flower-de-Luce, adresa este:
