Am cunoscut un om care m-a poreclit o dată, în glumă, "Per cel norocos". E drept că nu m-am considerat niciodată un copil năpăstuit de viață. Poate am trecut prin unele clipe de descurajare, când m-am plâns de soarta care a făcut să mă nasc într-o țară unde Adam, fiul pastorului, s-a căsătorit odată, la începutul veacurilor, cu Eva, fiica dascălului, și a populat treptat pământul cu trei milioane de "sideniuși". Acum, însă, dacă privesc în urmă la anii care au trecut, îmi dau seama că viața mea a fost călăuzită de un înger, și cu toate că în goană după false străluciri am nimerit adesea pe cărări greșite, acum țin în mâini coroana de aur a izbânzii, adică pe tine și iubirea ta.
Henrik Pontoppidan în Per cel norocos
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cum poate cineva...?
Acest gând îi este atribuit lui Voltaire:
Dacă Dumnezeu nu exista, omenirea L-ar fi inventat.
Eu găsesc mai mult adevăr în revers:
Dacă există într-adevăr Dumnezeu, atunci noi ar trebui să-L uităm,
să creștem oameni care vor face bine de dragul bunătății,
nu de teamă că vor fi pedepsiți pentru faptele lor rele.
Cum poate cineva da, cu inima curată, de pomană
unui om sărman când el crede, și are un interes să creadă,
că acolo sus, în cer, există un Dumnezeu care ține scorul,
care privește în jos și-l aprobă dând din cap?
poezie clasică de Henrik Pontoppidan din Per cel norocos, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Per cel norocos, adresa este: