Cum poți deosebi pe dată, în Capitală, pe un provincial de un bucureștean? Foarte ușor: cel dintâi privește tot pe sus, pe la mansardele caselor și merge încet, plictisit, căscând gura cu ceasurile în fața "monumentelor": Palatul Poștelor, Casa de Depuneri, Palatul Regal, Ateneul, ori în fața vitrinelor magazinelor din Calea Victoriei; cel de-al doilea aleargă grăbit după afaceri; la Casa de Depuneri se uită doar ca să vadă cât e ceasul, iar la mansarde când o avea nenorocul să-i cadă un ghiveci de flori în cap, ori să i se scuture pe haine un covoraș de vreo slujnicuță obraznică.
Henri Stahl în Bucureștii ce se duc (1910)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Bucurestii ce se duc" de Henri Stahl este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Om, infectă brută, invidios și crud, până și viața viitoare, în egoismul tău stupid, ai creat-o doar pentru tine, - ca și cum n-ar fi oameni, ființe, viață în universul îngrozitor de mare, decât în atomul de praf ce tu, îngâmfat netrebnic, îl locuiești o clipă, ca și cum câinii, fluturii, viermii, tovarășii tăi de viață, ce mor și ei ca tine, n-ar avea dreptul la un paradis! Îți meriți soarta: ți-aș dori-o mai rea, nu ești demn de un paradis, și poate de-aceea viața ți-e infernul!
finalul de la Bucureștii ce se duc de Henri Stahl (1910)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu noile bulevarde, nefolositoare imitație pariziană, care răscolesc fără milă pitoreștile cartiere bătrânești, cu mania alinierii militărești a străzilor, cu dărâmarea pe rând a hanurilor, a caselor vechi românești, spre a le înlocui cu pedante clădiri imitate după cele mai lipsite de gust arhitecturi apusene, dispar, zi de zi, urmele trecutului Bucureștilor.
începutul de la Bucureștii ce se duc de Henri Stahl (1910)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Bucureștii ce se duc, adresa este: