Vieţile marilor compozitori de Harold C. Schonberg

Ceea ce deosebeşte clar muzica lui Mozart este proporţionalitatea şi corectitudinea ei – gustul, dacă vreţi. Aceasta, plus un fond inepuizbil de melodii combinate cu un simţ al melodiei deosebit de îndrăzneţ. Un simţ perfect al armoniei, un simţ al modulării, acestea sunt caracteristicile infailibile ale unui compozitor important... Mai versatil decât Bach, mai aristocratic din punct de vedere muzical decât Beethoven, poate fi considerat cel mai desăvârşit, mai bine dotat şi mai natural muzician pe care l-a cunoscut vreodată omenirea.

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între moartea lui Handel în 1759 şi afirmarea lui Edward Elgar în ultimul deceniu al secolului trecut, în Anglia n-a existat nicio personalitate majoră în domeniul muzicii... Elgar s-a abătut de la vehile tipare. A fost recunoscut drept cel mai mare compozitor al Angliei şi s-a bucurat de o reputaţie imensă în timpul vieţii. Apoi a scăzut rapid, pentru a creşte din nou în anii '60 ai secolului nostru... Căderea lui Elgar în desuetudine timp de mai multe decenii trebuie pusă nu numai pe seama esteticii neoclasice, cu repulsia ei faţă de romantism, ci şi a interesului faţă de naţionalism, reprezentat în Anglia de Ralph Vaughan Williams şi reînvierea şcolii elisabetane... Naţionaliştii s-au orientat spre fondul nativ, dar Elgar n-a vrut să procedeze în acelaşi fel. El considera că datoria compozitorului este să inventeze melodii, nu să le citeze sau să pornească de la temele trecutului... În 1900, Elgar era deja cel mai vestit compozitor din Anglia, mai ales după uriaşul succes cu Variaţiunile Enigma din 1899.

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La câţiva ani după moartea sa, Bartok se număra printre cei mai cântaţi dintre compozitorii moderni. Chiar şi Boulez, care nutrea un dispreţ suveran pentru cea mai mare parte din muzica sa, şi-a schimbat părerea şi a devenit unul dintre cei mai admiraţi dirijori ai muzicii lui Bartok.

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În anii '30 ai secolului nostru, criticii nu au reuşit să vadă, dincolo de postromantismul strălucitor al lui Elgar, faptul că muzica lui se remarca printr-o anumită particularitate. Spre deosebire de predecesorii lui victorieni, Elgar avea o individualitate ieşită din comun. Este adevărat că orchestra lui pornea de la cea a lui Strauss sau Wagner, iar formele simfonice şi concertistice de la Brahms, dar melodiile şi modul de mânuire a formelor erau definitorii pentru el. Melodia lui Elgar, cu tensiunea ei curioasă, cu intervalele ample şi salturile exuberante, cu spiritul său englezesc, puternic şi încrezător (greu descris în cuvinte, dar evident), este recunoscută imediat ca operă aparţinând unui anumit compozitor din istoria muzicii şi nimănui altcuiva.

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un imbold extraordinar pentru dezvoltarea lui Haydn a constituit-o întâlnirea cu Mozart în 1781, când acesta avea douăzeci şi cinci de ani. Încă din primul moment, cele două genii s-au admirat reciproc. Nu numai că Mozart i-a dedicat marele set de şase cvartete pentru coarde lui Haydn, dar a sărit în apărarea lui, cu vorba şi cu fapta. Astfel, atunci când Leopold Kozeluch, un pianist care activa la Viena, a zâmbit dispreţuitor la un pasaj dintr-un cvartet al lui Haydn, spunând: "Eu n-aş fi scris aşa", Mozart i-a retezat-o scurt: "Nici eu. Şi ştii de ce? Pentru că nici unuia dintre noi nu i-ar fi trecut prin minte o asemenea idee excelentă".

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mahler nu tolera o interpretare neatentă sau neglijentă. N-a găsit în toată viaţa lui nicio orchestră care să-l satisfacă pe deplin în goana sa după perfecţiune.

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura l-a înzestrat pe Debussy cu două dintre cele mai sensibile urechi pe care le-a posedat vreodată un muzician. Niciun compozitor nu a avut un instinct mai infailibil pentru acordul exact care reda cu precizie nuanţa de culoare căutată.

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-adevăr, Mendelssohn s-a dezvoltat mai repede decât Mozart, pentru că a compus admirabilul octet în mi bemol la vârsta de şaisprezece ani şi uvertura "Visul unei nopţi de vară" la şaptesprezece, eclipsându-l în această privinţă pe Mozart - şi pe oricare compozitor din istoria muzicii - la o vârstă echivalentă... La fel ca şi Mozart, putea să facă orice. A fost unul dintre cei mai buni pianişti ai vremii, cel mai mare compozitor (a început să dirijeze înaintea lui Liszt şi Wagner) şi probabil cel mai mare organist. Dacă ar fi vrut, ar fi putut deveni şi unul dintre cei mai mari violonişti. Avea un auz perfect, o memorie prodigioasă. În plus, era un mare umanist - un om foarte cultivat, care ar fi repurtat succese strălucite indiferent de domeniul spre care s-ar fi îndreptat. Dar nu a ajuns să îndreptăţească speranţele iniţiale. Un anumit conservatorism, o inhibiţie emoţională l-au împiedicat să se propulseze în vârful ierarhiei. Muzica lui, în privinţa căreia a manifestat întotdeauna o mare exigenţă, s-a transformat din ce în ce mai mult într-o serie de gesturi politicoase şi corecte pe măsură ce a înaintat în vârstă.

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin analogie cu pictorii impresionişti care au dezvoltat noi teorii despre lumină şi culoare, Debussy a făcut acelaşi lucru în muzică. La fel ca şi pictorii impresionişti sau poeţii simbolişti, a încercat să surprindă o impresie sau o stare sufletească trecătoare, şi-a propus să sesizeze exact esenţa unui gând cu cât mai multă economie. Era incomparabil mai puţin interesat de forma clasică decât de sensibilitate. A fost de la bun început mai întâi un băiat, apoi un bărbat sensibil. Încă din anii copilăriei, avea gusturi aristocratice. La vestita patiserie Bourbonneaux, prietenii lui se delectau cu bomboanele cele mai ieftine, cele din care puteau cumpăra cât mai multe pentru câteva centime. Debussy alegea un sandviş mic, sau o mică "timbale aux macaronis" (macaroane în aluat), sau altă specialitate delicată de patiserie. Mai târziu, gusturile lui au rămas la fel de rafinate. Îi plăcea să se înconjure cu tipărituri şi cărţi fine. Era un gurmand cu un apetit considerabil pentru caviar. Se îmbrăca aproape ca un dandy, alegându-şi cu grijă cravata, pălăria cu boruri largi. Ştia exact ce doreşte de la viaţă şi a luat ce a vrut de la ea, ignorând restul.

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chopin, ale cărui degete cântă şi îţi aduc lacrimi în ochi, făcându-i pe cei înzestraţi cu o sensibilitate cât de mică să tremure de emoţie.

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!