Cântecul lui Pan
Brațe-n brațe stau stejarii în pădurea seculară.
Azi, fiind cu voie bună, vechiul cântec și-l cântară.
A-nceput departe-n margeni cel mai tânăr să s-alinte
Și un freamăt și un clatin s-au pornit apoi-nainte:
Alerga un vajnic ropot, se umflau bogate valuri,
Și vârtejul printre vârfuri se rostogoli pe dealuri.
Iar acum cânta-n coroane, șuiera-n văzduh furtuna,
Până-n rădăcini de-a valma duduia trosnind într-una.
Când și când huia stejarul cel mai nalt din creștet, falnic
Codru-n cor întreg pe urmă răspundea vuind năvalnic!
Mândru joc era, asemeni unei mări când se revarsă,
Albă se bătea-n sclipire frunza spre nord-est întoarsă.
Tata Pan făcea doar însuși vechea ceteră să sune,
Învățând copiii, codri, melodiile, străbune.
[...] Citește tot
poezie celebră de Gottfried Keller din Sămănătorul, an. III, nr. 39 (26 septembrie 1904), traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Sămănătorul, adresa este: