Radioul
Velele devenind tot mai mici în vâltoarea vântului
sunt tot ce reține memoria din acea zi.
Parfumul pinilor și tăcerea
vor alina rana
făcută de navigatorul care se-îndepărtează
sclipirea fulgurantă-a lipanului în râu,- a dumbrăvencii în aer.
O, femeie rămasă fără mângâiere,
ascultă recviemul vântului.
Potirul de aur este gol,
soarele-a devenit o rufă
la gâtul unei femei de vârstă mijlocie,
care tușește fără contenire
amintirea verii-n care el a plecat o întristează...
atunci ea avea aur la mâini și în pântece.
O, femeie cu priviri pierdute,
ascultă cântecul orbului.
Se întunecă; închide ferestrele
fă-ți flaut din trestia zilei de ieri,
[...] Citește tot
poezie de Giorgos Seferis din Sturzul, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Sturzul, adresa este:
