Îmi amintesc perfect de Beethoven, cu toate că de atunci e aproape jumătate de veac. Am fost introdus la Beethoven de către poetul italian Carpani, cu care mă dusesem să-l văd pe Salieri, și ne-a primit de îndată și foarte politicos. Desigur, vizita nu a durat prea mult timp, căci conversația cu Beethoven era dintre cele mai penibile. În ziua aceea, mai ales, auzea prost și nu înțelegea, cu toate că strigam din răsputeri; printre altele, este posibil ca el, nefiind prea obișnuit cu italiana, aceasta să fi făcut încă și mai grea conversația. Urcând scările care duceau la sărmana locuință a marelui om, mi-a fost destul de greu să-mi stăpânesc emoția. Când ușa s-a deschis, m-am găsit într-un fel de cămăruță tot atât de murdară pe cât de îngrozitoare era dezordinea. Portretele lui Beethoven, pe care le cunoaștem, redau destul de bine fizionomia de ansamblu. Dar ceea ce niciun ac de gravor nu ar putea să exprime este tristețea de nedefinit răspândită în toate trăsăturile feței - în timp ce sub sprâncenele stufoase îi străluceau, ca în fundul unor scorburi, ochii; aceștia, deși mici, păreau că te străpung. Vocea era dulce și puțin voalată.
Gioachino Rossini în conversație cu Richard Wagner
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din conversație cu Richard Wagner, adresa este: