Ritualul 65... al miresei
Mireasa mea din vreme de amurg,
Cât de frumoasă poți a te ivi,
Încât prin matca nopții nu mai curg
Nici clipele cuminți spre altă zi...
Și se opresc mirate-n preajma ta
Înmărmurind, apoi, cu tot cu cer,
Când mă-ngrozesc la gândul c-aș uita,
De mult prea bine, ție să te cer.
Pe unde vei fi fost când nu știam
Decât să pierd bucăți din trupul meu
Și prea-n bătaia vântului trăiam,
Înfrigurat de-ndrăgostit mereu.
Mi-e tot mai greu să născocesc povești
Și să mă vindec, astfel, de-ndoieli,
Descoperind cât de reală ești
Sub groasele tăcerii tencuieli.
poezie clasică de George Țărnea din Ritualuri de împerechere (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus George Țărnea despre tăcere, despre noapte, despre gânduri sau despre frumusețe
Ritualul 89... al legendei
El venea de mult de tot,
Dintr-o lume echivocă,
Mistic, ca un sacerdot
Și-mbrăcat în piei de focă...
Și purta lumină-n mâini
Și avea zăpadă-n gene,
Însoțit fiind de câini
Și de mrene indigene...
Ea, la rândul ei, venea
Dintr-o țară cu balaur,
Îmbrăcată-n fulgi de nea
Și cu aripi mari, de aur...
Și pășea mult mai ușor
Decât, poate, o părere,
Într-un fel de zbor sonor,
Peste spaimă și durere.
[...] Citește tot
poezie clasică de George Țărnea din Ritualuri de împerechere (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și George Țărnea despre zbor sau despre dor
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ritualuri de împerechere, adresa este: