În orice țară ar fi fost să ajung, de orice forme ale vieții aș fi fost înconjurat, gândul iar apoi întreaga mea ființă s-a întors de fiecare dată în Dobrogea, la praful și mărăcinii ei, la vântul ei de stepă, la chipul ei teluric și generos. Oriunde m-aș fi aflat, dorul de ea mă ajungea în cele din urmă. Dobrogea! Dobrogea! Pe fata aceasta ciudată, fiică de rege get și de dansatoare tătăroaică, eu am iubit-o de pe vremea când umbla cu picioarele goale în țărână.
Geo Bogza în Priveliști și sentimente (1972)
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!


Munții de granit ai Măcinului martori ai unor vechi ere, singurii care aveau ființă aici, când restul nu era decât o înfricoșătoare întindere de ape se învecinează cu Delta, mirificul teritoriu, patrie a pelicanilor și a egretei, unde atâtea pământuri s-au ivit din ape doar în cursul câtorva generații.
Geo Bogza în Priveliști și sentimente (1972)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Priveliști și sentimente, adresa este: