Mai scotocesc, iubito!
Am scotocit, iubito, prin nourii din cer
Și-n aburul ce iese din humă, efemer,
Am răscolit sipetul cu dalbele năframe,
Am nevoit cu mintea și-n ultimele scame
Rămase din hârjoana iubirii ca o foame,
Când mi-adânceam privirea în ochii-ți două poame;
Mi-am chinuit gândirea, deschis-am cartea firii
Să-mi readuc în minte cum ne dedam iubirii
Și în sfârșit să aflu trădării motivarea
Și cum, supuși uitării, sunt mugurul și floarea.
Când fost-ai lângă focul din venele-mi arzânde
Iar tu râvneai la raze de lună cam plăpânde.
C-ai nemurit păcatul, strivind în agonie,
Dulceața amintirii de dor și armonie.
.........................................
Mai scotocesc iubito prin nourii din cer
Și-n aburul ce iese din humă, efemer...
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Simfonia luminii (2010)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Gabriela Gențiana Groza despre iubire, despre suflet, despre dor, despre timp sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Simfonia luminii, adresa este: