Dorule, unde alergi?
--Spune-mi, dorule, când pleci,
Unde vremea ți-o petreci?
--Poposesc la o fecioară,
Povestesc cu ea spre seară,
Îi mângâi cosițele
Și încâlcesc ițele.
--Dorule, unde alergi
Clipele să le culegi?
--Ia, eu fug la maica ta
Care suferă biata,
Să îi mângâi inima,
Că-i amară soarta sa.
--Zi-mi, măi dorule, fârtate,
Nu ți-e dor de libertate?
Nu auzi frunza foșnind
Și crenguța tot doinind?
N-ai zbura spre ceea lume
Călare pe-un roib în spume?
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Rostiri (1997)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rondelul primăverii
Se-ntrec în cântec guguștiucii,
Ne-anunță ei pe noi, uitucii,
Că am uitat de primăvară
Și, iată, e prezentă iară.
Plouă cu picuri de chitară
Ce bat discret, la geam, spre seară,
Se-ntrec în cântec guguștiucii,
Ne-anunță ei, pe noi, uitucii.
Senină, floare-albastră, rară,
Ici, colo, codrul îl presară,
Dansează mâțișorii luncii,
Ies ghiocei cu frunze lucii
Se-ntrec în cântec guguștiucii...
rondel de Gabriela Gențiana Groza din Rostiri (1997)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe punte... peste punți
Ce straniu-mi pare-acuma
Când filmul desfășor,
Un mânz de Pegas, spumă,
Se opintea a zbor.
Căta să se desprindă
De sol, vibrând spre soare,
Cu nara aburindă,
Pe fragede picioare.
Cerca să decoleze
Pe-o punte de răchită,
Dar cine să viseze
Că piere-ntr-o clipită?
Atâtea punți în față
Înguste se-așterneau,
Încrâncenări de viață
Genunchii îmi stârneau
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Rostiri (1997)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Codana
Oprește-ți umbletul, codană,
Nu mă lăsa în suferinți,
Că tu îmi faci în suflet rană,
Cu veșnic buzele-ți fierbinți.
Ci stai în loc și te gândește
Ce tremur lași în urma ta,
Când umbra-ți fragedă stârnește
Potop de patimă și stea.
Oprește-ți mâna să atingă
Culori și lacrimă și viers
Și vei vedea c-o să se stingă
Orice senin din Univers.
Oprește ochiul tău să vadă
Câmpii în verde auriu
Și vei simți cum o să cadă,
În ropot, cerul brumăriu.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Rostiri (1997)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin Roma lui Ovidius
poetului latin Publius Ovidius Naso, exilat la Pontus Euxinus
Când ai plecat din Roma,
Te-au plâns, poete, aștrii,
Iar îngerii din ceruri
Vărsau din ochi albaștri
Potop de-amare lacrimi
Aflând ce cruntă soartă
Spre-îndepărtatul Tomis
Al tău exil te poartă...
Pe marmura cea sobră
A vechilor palate,
Pe Viile de tine
Atât de mult umblate,
Se revărsa un vaiet
Din piepturi de fecioară
Cerând, vai, îndurare,
Ca versul să nu moară!
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Rostiri (1997)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făgăduință
La ceas de restriște
Mă vreau ocrotită
De roua de lacrimi
Cu doruri stropită.
Îmi umple lumina
Capela trupului
Tainița râvnită
De ghearele lupului.
Fărâma din mine
Cu teamă ivită,
Cu veghe și zbucium,
Crispare zidită.
Deschid o fereastră
În vechea credință
Și-n lanul în pârg
Las făgăduință:
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Rostiri (1997)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorule, unde alergi?
--Spune-mi, dorule, când pleci,
Unde vremea ți-o petreci?
--Poposesc la o fecioară,
Povestesc cu ea spre seară,
Îi mângâi cosițele
Și încâlcesc ițele.
--Dorule, unde alergi
Clipele să le culegi?
--Ia, eu fug la maica ta
Care suferă biata,
Să îi mângâi inima
Că-i amară soarta sa.
--Zi-mi măi dorule, fârtate,
Nu ți-e dor de libertate?
Nu auzi frunza foșnind
Și crenguța tot doinind?
N-ai zbura spre ceea lume
Călare pe-un roib în spume?
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Rostiri (1997)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punte
Sunt punte între "eu" și "mine"
O punte între "voi" și "eu",
Răpesc din voi, să am cu cine
Cărăuși destinul meu,
Chemând mereu.
Ca-n voi și-n mine, în balanță,
Înclină greu sau mai ușor,
Frânturi de șansă și speranță
Și de iubire e locșor,
Potir cu sori.
Teleghidez gânduri spre stele,
Prind întristarea de-un copac
Și împreună, înspre ele,
Cu voi, din inimă desfac
Și punți refac.
Ne instalăm în Carul Mare,
Dăm bice telegarilor,
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Rostiri (1997)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Rostiri, adresa este: