Singurătatea și alte vagoane de gânduri
când nu vrei să adormi singur
singurătatea începe din nou să îți sângereze
ca un membru rănit într-un vechi război
pentru subzistența sufletului
și nu găsești în nici o amintire pansament
și întrebările te lovesc în ceafă ca un bumerang
împrejur nici un răspuns, nici o mână, nici o aripă
îți trec prin minte vagoane de gânduri
și auzi adesea cum îți respiră moartea în ceafă
toți oamenii sunt plecați în alte vise
chiar și după ce adormi
singur...
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Gabriel Petru Băețan despre suflet sau despre moarte
Nescrisul
oh suflete, tu simți cu fiecare por
că ceea ce se scrie este numai suprafața aisbergului
și că mintea poate reproduce numai o fărâmă
din mareele ce mistuie
lăuntrul
prin lacrimi
se va face rocada
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Presimțire
Eu nu sunt decât o presimțire
A destrămărilor ce vor veni
Un implus
Între on și off...
Eu nu sunt decât tăcerea
Care îmboldește cuvintele.
Eu nu sunt decât dorul care bântuie carnea
Și carnea care subjugă dorul...
Eu nu sunt decât un zbucium, un gând care arde mocnit.
Cândva, cenușa mea va fecunda și alte arderi.
Eu nu sunt decât închipuirea din tinerețe a mamei mele.
Năzuința ei cea mai puternică.
Un freamăt.
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profeție
Va veni o zi în care, într-adevăr,
Vom scoate cuțitele pe masă.
Noi nu vom discuta nimic atunci.
Din tăișuri se vor ridica miresmele ucise.
Din cenușă se vor ridica lăstarii care nu au apucat să își vadă rodul.
Trilurile alungate din cuiburi
Ne vor izbi tâmplele.
Va veni o zi în care vom privi unul prin celălalt
Vâzând toate mecanismele ego-ului
Toate tocătoarele de frumos...
Rușinați, vom plânge apoi cu țăndări, cu bucăți din noi.
Neîndoielnic, va veni o zi!
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina luminii
Am publicat trei cărți dar încă nu am scris mai nimic care să conteze!
Încă mai caut lumina aceia care să mă facă să renunț la căutări
Care să îmi lase cuvintele fără dinți
Care să mă formateze!
Lumina aceia din care toate se trag!
Care precede lumina noastră cea de toate zilele...
Acolo se retrag culorile iarna
Acolo infinitul este doar o particulă microscopică
Acolo moartea
Stă ghemuită.
Lumina aceia fără de care poeții nu scriu,
ci bolborosesc!
Undeva, chiar în momentul acesta, o nouă naștere
refractă această lumină
Iar noi ceilalți suntem prea netrebnici
ca să o percepem!
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Gabriel Petru Băețan despre timp
Proces de conștiință
Recitind romanul Procesul a lui Franz Kafka
Mi-au venit în minte toți oamenii care au murit în închisorile comuniste.
Unii pentru originea lor nesănătoasă!
Alții pentru posesie ilegală de idealuri!
Condamnați încă din uter și deposedați de spațiul lăuntric
Nimeni nu le-a ascultat vreodată pledoaria!
Ei, mai mult ca noi
Ar merita să li se inventeze Învieri!
Și totuși, cu un sâmbure de adevăr
Nu se face lumină!
Nu peste mult timp istoria se va rostogoli pe drumuri bătătorite
Încercând încă odată să ne deformeze percepțiile
Până la absurd!
Recitind romanul Procesul a lui Franz Kafka
Poate fi concluzionat un singur lucru:
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
The show must go on
suflete
nu îți mai face iluzii!
în viața aceasta scurtă și dureroasă precum o electrocutare
fiecare om își poartă propriul fotoliu
chiar și atunci când traversează deșertul
nimeni nu va priveghea la căpătâiul tău
nimeni nu îți va remarca umbra însângerată
nimeni nu îți va auzi ultimul țipăt de lebădă
fii mereu pregătit pentru o execuție în direct la care ceilalți, în loc să se întristeze,
vor râde și vor aplauda ca în fața televizorului
pregătește-te pentru toate atentatele la integritatea ta
pentru eșuarea pe malurile introspecției
și nu te aștepta ca cineva să îți comemoreze trecerea
prin ciurul durerii
fii autonom într-o lume cu din ce în ce mai puține reflexe
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Gabriel Petru Băețan despre viață
Paradoxuri de poet
să decojești răspunsurile de aparențe
adesea cu prețul insomniei
să nu suferi de nimica și să ai sufletul sfâșiat de lipsurile altora
să taci
și vuietul gândurilor tale să sperie chiar și țânțarii care îți râvnesc sângele
să auzi cum trece viața dinspre carne înspre pietre
să simți îmbrățisările morților tăi
în mirosul de după ploaie al pământului
să fii o epavă amoroasă și cu toate astea să se ancoreze de cuvintele tale
alte naufragiate suflete
să îți permiți întotdeauna să donezi bucăți din tine
indiferent dacă tu ai sau nu ce pune pe masă
să privești lumea printr-un hublou prin care până și hoiturile
par să aibă în ele ceva miraculos
să fii porțelanul pe care îl poate sparge numai gândul promiscuității
să fii asamblarea limbii tuturora
să fii toate lacrimile
plânse și neplânse
revărsate într-un vers...
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altceva
ceea ce îmi exprimi tu
e altceva
altceva decât ceea ce electrizează alte inimi
altceva decât ceea ce face natura să înflorească
altceva decât ceea ce adună laolaltă lumea în biserici
ceva ce într-o poezie s-ar simți ca într-o menghină
ceva mult mai presus de ceea ce oamenii profanează adesea
mutându-și sufletele sumar îmbrăcate
de la o adresă la alta
ceva mult mai îmbietor decât orice expresie a luminii
ceva ce nici un muritor nu poate exprima cu acuratețe
da. altceva
altceva decât un zăcământ neexploatat de inspirație
altceva decât un simplu capriciu al sângelui meu adesea efervescent
altceva decât o simplă podgorie de dorințe
care se așteaptă degustate
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Gabriel Petru Băețan despre religie
Cercetătorii nimicului
Încă nu s-a descoperit mai nimic!
Fiecare nouă planetă, fiecare cercetare științifică, fiecare nouă invenție
Nu aduce mai nimic nou!
Suferința e tot suferință! Moartea e tot moarte și ne pândește la colțul pâinii...
Aceeași incertitudine pretutindeni,
Aceleași străzi pavate cu disperare,
În îmbrățișarea acelorași sticle se refugiază bețivii...
Poezia e tot poezie și mă ascund în ea ca un ștruț speriat de propriile gânduri...
Mama e tot mamă și îmi regenerează mereu țesuturile,
Chiar dacă uneori nu îmi înțelege pe deplin frământările....
Încă nu s-a scris softul acela care să suporte durerea în locul nostru!
Încă nu s-a lansat telefonul acela care ne lipsește cu desăvârșire
Care să ne permită să vorbim cu cei dispăruți,
Care să ne ofere accesul la nelimitat la subconștient!
Fiecare inovație anunțată cu surle și trâmbițe
Nu este altceva decât nimicnicie împopoțănată!
Punctul e tot punct și tot ceea ce contează este înainte de el!
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Headshot, adresa este:
