Orgoliul înseamnă a avea demnitatea ce rezultă din conștiința propriei valori, vanitatea este dorința deșartă după mărire, după ieșitul în față, și asta mână în mână cu nevoia de lingușeală. Orgoliul nu simte nevoia să fie confirmat în conștiința pe care o are despre sine și, de aceea, intră în alertă la orice laudă pe care o suspectează a fi o simplă introducere la lingușeală.
Gabriel Liiceanu în Întâlnire cu un necunoscut (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Itinerariile unei vieti: E.M. Cioran / Apocalipsa dupa Cioran" de Gabriel Liiceanu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar E bine să privești doar culoarul care ți se deschide în față. Și să înaintezi pe el cât de bine poți. Nu te uita nici în dreapta, nici în stânga. Mai presus de orice, nu te compara. Trebuie să semeni cu un înotător la Olimpiadă. Nici un concurent nu-i vede pe ceilalți și nu știe dacă ei sunt înaintea sau în urma lui. Când cursa se încheie, oricare dintre ei poate să aibă surpriza că a terminat primul.
Gabriel Liiceanu în Întâlnire cu un necunoscut
Adăugat de Razvan Ion Bulboaca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Gabriel Liiceanu despre sfârșit
Orice jurnal este o luptă cu incomunicabilul din noi, o încercare de a forța ușa interzisă.
Gabriel Liiceanu în Întâlnire cu un necunoscut (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai ușor lucru este să rănești sufletul cuiva, căci sufletul umblă desculț și pașii lui culeg toți spinii unei zile.
Gabriel Liiceanu în Întâlnire cu un necunoscut (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Gabriel Liiceanu despre timp sau despre superlative
Încrederea în sine însuși e motorul oricărei isprăvi personale. De aceea există riscul ca timiditatea excesivă, retragerea plină de bun-simț în fața provocărilor vieții, punerea permanentă în cumpănă a propriei tale persoane să termine prin a te livra unui "prea târziu", exact în clipa în care ai ajuns să-nțelegi că ești făcut dintr-un aluat mai bun decât mulți alții. E prea târziu. Prea târziu ca să te mai scoli în picioare și să te așezi pe ceea ce de mult ar fi trebuit să însemne drumul tău. Acum, când l-ai întrezărit, nu mai are cine să-l parcurgă. Combustibilul încrederea în tine a venit când mașinăria care ești s-a-nvechit, când nu mai răspunde comenzilor pe care ai vrea să i le dai.
Gabriel Liiceanu în Întâlnire cu un necunoscut
Adăugat de Razvan Ion Bulboaca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Gabriel Liiceanu despre viață sau despre existență
Cea mai mare greșeală este să te compari cu alții, în loc să-ți vezi de drumul tău. Nu trebuie să te compari decât pe tine cu tine.
Gabriel Liiceanu în Întâlnire cu un necunoscut
Adăugat de Razvan Ion Bulboaca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Devenite simple baloane de săpun, cuvintele dispar fără urmă de îndată ce au ieșit din gură. În comunitățile mature, cuvântul te leagă de el însuși și-i leagă pe oameni unii de alții. În virtutea acestui contract nevăzut, și nu a legilor, funcționează comunitatea. (Ceilalți). Nepriponiți de cuvinte, sunt în bătaia vântului și societatea se destramă.
Gabriel Liiceanu în Întâlnire cu un necunoscut (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Gabriel Liiceanu despre cuvinte sau despre devenire
Orice autor de jurnal are ceva din aerul preocupat al unui câine care se dedică sistematic ciolanului pe care l-a primit. Numai că ceea ce roadem noi până la epuizare, ceea ce am primit, este propriul nostru eu.
Gabriel Liiceanu în Întâlnire cu un necunoscut (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De îndată ce în ecuația vieții noastre intră cuvântul "trebuie", totul se duce dracului.
Gabriel Liiceanu în Întâlnire cu un necunoscut
Adăugat de Razvan Ion Bulboaca
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început locuim în cuvinte ca într-o mare casă comună. Apoi, câte unul dintre noi își ia cuvintele cu el și se mută singur pe o colină. Își face acolo coliba lui. Iar ceilalți vin s-o viziteze. La început câțiva, apoi din ce în ce mai mulți. Încet-încet, se mută cu toții în coliba lui. Cel care reușește să facă asta se numește scriitor.
Gabriel Liiceanu în Întâlnire cu un necunoscut (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Întâlnire cu un necunoscut, adresa este:
