Moartele cerului
Ades vre-o cometă apare'n constelații
De care însăși luna rămâne eclipsată
Și care împreună cu coama ei perlată,
Transportă'n alte ceruri umanele-admirații.
Dar când din fundul nopții revine iar spre soare
Ne-apare despuiată de gloria-i divină,
Profetică fantomăce scutură'n lumină
Intensul frig ce-aduce din neagra depărtare.
Ni se urăște apoi întoarcerea-așteptând.
E oare sfărâmată în goana-i, semănând
Cu stele căzătoare imensa ei orbită?
Sau, dusă de menia-i în haosul acel
În care nu pătrunde al sorilor apel
Neantului și pacei rămase'nlănțuită?
poezie de Gabriel Donna din revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cometa
Etern rătăcitoare stăbat nemărginirea,
Fosforul verde-palid din pletele-mi rebele
Brodează'n perle noaptea, capiciile mele
Mereu vă torturează, v'aprinde 'nchipuirea.
Iuțeala mea mă scapă din ghearele sclaviei
Puternicelor astre și-ating ca prin minune,
Neanturile'n care substila creațiune
Nu aburește încă seninul vecinicii.
- Imperiile tale ades le-am travesat
Întotdeauna, însă, aci m'am deșteptat
Mai trist ca monotonul și antic imn eolic...
- Închide ochii-ți lâncezi, de manta mea te ține,
Tristețea-ți va rămâne sub sferele senine
Căci nu ne vom re'ntoarce, copile melancolic.
poezie de Gabriel Donna din revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din revista "Orion", adresa este: