Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Comentarii recente | Top surse

Fănuș Neagu în În văpaia lunii

Trei stele așezate în triunghi, scânteiau cu luciri minerale în dunga de zăpadă de lângă scara magaziei. Mirosea a mraniță, a coajă de copac și a boștină fiartă. Într-un colț al grădinii, printre frunzele putrede, destrămate, mijea firul ierbii.

Fănuș Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Frumosii nebuni ai marilor orase" de Fănuș Neagu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 10.99 lei.

În vatra cazanului ardea un foc de buturugi. Un băiețandru așezat pe vine trăgea cu vătraiul din spuză niște cartofi
copți, ferindu-și capul de dogoare. Vălătuci de abur clocoteau deasupra căzii prin care tec țevile alambicului.
În fundul șopronului, pe patul acoperit cu o rogojină, Papa Leon, spân, uscat, în pufoaică și pantaloni vătuiți, legat c-o basma de-a nevesti-si pe sub fălci – suferea de măsele – sorbea țuică, plescăind de plăcere, dintr-o ceașcă de lut și le spunea celor vreo șapte-opt flăcăi, îngrămădiți în jurul lui, o poveste cu un țigan, Tudor Șalăul, mort demult
și care avusese zece copii...

Fănuș Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vasăzică, spunea Papa Leon, ridicând ca la o solemnitate arătătorul descărnat, cu pielea rebegită, cumpărase Șalăul o vacă. La masă, tăbărau pe strachina cu lapte zece guri și cu Șalăul unșpe. "Ce e astăzi la meniu?" întreba Șalăul fălos. "Lapte", striga hoarda de căpcăuni. "Pe el, teteo!" asmuțea Șalăul – și-ncepeau liorpăiala. Mamămamă, cum mai cărau puradeii! Te lăsau milog, nu altceva. Cinci îndesau lingura, cinci o scoteau și din două hăpăieli sleiau strachina. Șalăul, scos din font, făcea zâmbre, înghițea în sec, se uscase ca o jumară. Dacă vede că n-are porție și n-are, într-o zi ia cuțitul și se apucă de cioplește marginile lingurilor până le face netede. A lăsat-o-ntreagă numai pe-a lui. La masă, ăia zece, rău la el: "Ne-ai tăiat leafa, baroane? Vei să ne bagi în boală câinească? Tai-o și pe-a ta..."

Fănuș Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Într-un colț al grădinii, printre frunzele putrede, destrămate, mijea firul ierbii. Adulmecându-i izul înțepător și dulce, Ene Lelea zâmbi, fascinat de minunea primăverii. Trecu în poarta grădinii și se sprijini cu brațele pe gardul de nuiele. În fața lui la vreo sută de metri, pe buza malului apăru dintre mărăcinișuri o vulpe, cu coastele năpârlite și coada stufioasă, sclipind roșcat. Se furișă sprintenă printre două mușuroaie făcute de hâr ciogi și se orpi între doi pruni, cu botul întins în vânt. Ene Lelea abia acum o zări. Sta neclintită pe labele dinapoi și asculta. Vântul îi umflă părul de pe ceafă, vânăt și-i gâdilă nările.
- încotro, cumătră? Întrebă Ene Lelea și fluieră după câini.

Fănuș Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă te doare, plângi și-ți trece durerea...

Fănuș Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Până sâmbătă, Ene, trebuie să scoți tractoarele în câmp și să nu te sperii dacă dă iar zăpada, că-i zăpada mieilor, nu mai are putere.

Fănuș Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ene Lelea îi răsturnă tabachera în pumn, silindu-l să le ia pe toate și ieși în cute grăbit, căci văzuse afară, la geam capul Soricăi. Apăsa cu fruntea pe sticla rece, topind încrestăturile ca de ferigă ale gheții, pe care austrul încă firav n-avea putere să le șteargă

Fănuș Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Era de cu seară. Ene Lelea, ieșit în curtea gospodăriei asculta vuietul Buzăului scăpat din ghețuri. Sufla austrul. Luna subțire, scorojită ca o lipie arsă, văruia fruntea casei cu cerdac și cu două turnulețe de tablă. Un nor, ca o culme de negură, zăbovea peste livadă. Trei stele așezate în triunghi, scânteiau cu luciri minerale în dunga de zăpadă de lângă scara magaziei. Mirosea a mraniță, a coajă de copac și a boștină fiartă.

Fănuș Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Umbra salcâmului de lângă fântână în care dormeau, pe prăjini, câteva perechi de curci și bibilici, cădea peste el ca o plasă deasă. Două crengi noduroase închipuiau pe pământ figura unui călăreț cu cojoc și căciulă. Ene Lelea se aplecă și potrivi la șoldul călărețului un vreasc, în formă de spadă. Când era copil, în nopți ca astea, maică-sa chema o bătrână să-i "toarne cositorul". Baba venea, topea cositor într-o lingură și-l răsturna, bolborosind, într-o găleată cu apă descântată. Cositorul se închega luând înfățișări ciudate, în care bătrâna deslușea, după semne ale ei, norocul băiatului. Își aminti că mereu era vorba de bani mulți, o comoară, de un drum lung prin Bărăganul ascuns în ceață și de o fată frumoasă.

Fănuș Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un dulău lătră gros, hodorogit, între căpițele de fân, vulpea strănută, înveselită parcă de răgușeala dușmanului ei, se răsuci și dispăru în josul malului.
"Am scăpa-o se necăji Ene Lelea, dar mâine seară stau la pândă." Auzi țipătul prelung și straniu al unei păsări poposite în vărsătura Buzăului și se-nfioră. Sângele-i goni spre inimă, într-o zvârcolire dureroasă care se risipi în toate fibrele trupului, tulburătoare.
Pe urmă se simți ușor și dogorând și-i veni să râdă. Dinții îi luciră sub mustața blondă, albi ca și capacul tabacherii pe care-o învârtea uitat în mâini. Îi pătrunsese brusc o veselie neînțeleasă ca după o noapte de somn bun, și porni să dea ocol curții tăvălite în văpaia lunii, cu miile de lucruri care altădată nu atrăgeau luarea-aminte prin nimic, iar acum se impuneau ochiului, învăluite, într-un farmec aparte, duios, uimind sufletul și chemându-te să te apleci asupra lor, să le mângâi. Străbătu aria de-a curmezișul, fără o țintă precisă și auzind gălăgie în șopronul unde fierbea cazanul de țuică, se opri în dosul ușii vechi, afumate și aruncă o privire înăuntru printre două stinghii rupte.

Fănuș Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 2 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din În văpaia lunii, adresa este:


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Fani pe Facebook