Poezii de Eusebiu Camilar

Sferele

Se însera. Stam singur pe dealul meu natal.
S-a auzit în preajmă un foşnet stins de şal...

Eram în largul lumii ca un atom pierdut.
Când ai venit, tot cerul de astre s-a umplut!

Tăcuse universul ca la un semn. Curând
Se auzeau în preajmă doar ierbile crescând...

Tăceam. Apoi şi firul de iarbă asculta,
În sfere depărtate cum cântă cineva...
...

poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii (1964)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Cu nourii tristeţea prelungă se pierdu.
S-au reîntors cocorii şi-aştept să vii şi tu...

Credeam că vii, cu albul şi mătăsosul şal,
Când vişinul cel tânăr a înflorit pe deal!

Cu braţele întinse visam şi aşteptam...
S-a auzit deodată un ciripit la geam!

Înmărmurit, la uşă am stat, am stat s-ascult:
Venise rândunica la cuibul de demult.
....

poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii (1964)
Adăugat de Marian Olteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Spală-te cu apa ne'ncepută
Cum spun vrăjitoarele şi mitul.
Haidem la poarta satului
Să privim cum arde Răsăritul.

A trecut un ceas de când cucoşii
Şi-au strigat voioasele alarme.
Muncitorii toţi s-au dus în câmpuri,
Numai satul morţilor mai doarme...
...

poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii (1936)
Adăugat de Marian Olteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze

Cad clipele, cad frunze ca dintr-un pom ceresc.
Deopotrivă toate sub talpa mea foşnesc.

În palmele întinse le prind necontenit
Aşa cum cad, cu pete de soare veştejit.

Cad foşnitoare frunze sau clipele se cern,
Odată la picioare speram să ţi le-aştern...

Deopotrivă toate sub talpa mea foşnesc,
Din mâna mea căzute sau dintr-un pom ceresc.

poezie clasică de Eusebiu Camilar din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!