Inelul cu safir
În raze arămii de-apus când am plecat,
Inelul cu safir în deget ți l-am pus
Și-am spus: "Să te gândești mereu
La cel ce ți l-a dat".
Și-n raze arămii de-apus
Încet m-am dus.
Dar când departe,-n luptă,-nflăcărat
Muindu-mi spada-n sânge de păgân,
Mi-am scris temutul nume-n cartea de eroi,
Tu... ai zvârlit inelul cu safir
În fundul lacului din parc.
Dar nimfa lacului l-a prins pe când cădea
Și ți l-a pus în sân
Pe când dormeai pe mal.
Apoi, târziu, când eu zăceam străpuns de lănci,
Străpuns de-nveninatele săgeți,
Tu ai zvârlit inelul cu safir
În fundul râpei negre și adânci
[...] Citește tot
poezie clasică de Eugeniu Speranția din Antologia poeziei simboliste românești (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hexametrii tainei mele
Lung e basmul nebun al cuprinsului fără hotare,
Plin de-ale sorilor beți aventuri și vârtejuri bizare...
Câte priveliști apar și dispar, se clădesc, se doboară...
Eu? Apărut-am acum, - și prima, și ultima oară.
Iată puzderii de inși din genunile negre-ale sorții;
Forfotă sură de dor, de gând, de trufii și rușine...
Nimenea altul nu-i Eu, - de-o parte și alta a morții.
Nimeni din cugetul meu n-a cugetat pân' la mine.
Câte priviri întâlnii pe spinarea acestei planete,
Câte cuvinte pustii descifrat-am, zadarnic, cu sete:
Veșnic, cu sufletul ars, plecat-am cu dezamăgire:
Toți îmi rămâneți străini, în inimă, vorbă și fire.
Chipul mă-arată ca voi; mă-amestec cu voi împreună,
Dar untdelemnul de mir pe apă tot singur se-adună.
Singur, eu singur sunt Eu, unul în toată vecia...
Trist, cu obrazul crispat, vulgar îmi trăiesc comedia.
[...] Citește tot
poezie clasică de Eugeniu Speranția din Antologia poeziei simboliste românești (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Antologia poeziei simboliste românești, adresa este: