Ziarul de gardă de Eugen Doga

Azi, mai mult de jumătate din lume e ruptă de la pământul ţării sale, de la propriile case, de la propriile familii. E o nenorocire pentru viitorul nostru. Rupt de la cuib, omul nu-şi poate dezvălui pe deplin sinele său, cel dat de Dumnezeu. Ca să fii om, ca şi un pom, trebuie să fii sădit în sol şi udat numaidecât la vreme. Orice pom are nevoie să fie lăsat în pace. Trebuie îngrijit, dar nu săpat în fiecare an şi transmutat dintr-un loc în altul. La urma urmei, de atâtea strămutări, ar putea să sufere şi să se ofilească.

Eugen Doga în Ziarul de gardă (25 octombrie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica, singură, nu vine niciodată. Sunt nişte invenţii ale unor oameni neputincioşi cele despre inspiraţie, muze etc. Personal, lucrez foarte mult la prima frază, care e cea mai importantă. Muzica nu vine, pentru ea trebuie găsit un sol prielnic, o platformă potrivită. Ea nu vine în deşerturi... Sosirea ei trebuie pregătită, e o chestiune atât de subtilă, încât nici nu ştiu cum ar putea fi împărtăşită, din această cauză am decis să nu dau lecţii altora, nici chiar la Conservator. Inspiraţia e o energie acumulată, e rezultatul unei munci reuşite.

Eugen Doga în Ziarul de gardă (25 octombrie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu am spus niciodată nimănui "Te iubesc", şi nu pentru că m-a ocolit acest sentiment. Eu cred că, în anumite situaţii, astfel de cuvinte sunt de prisos. Mai bine iubeşte decât vorbeşte.

Eugen Doga în Ziarul de gardă (25 octombrie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu am prieteni. Ca să ai prieteni, trebuie să dispui de foarte mult timp. Prietenii sunt ca nişte flori, care trebuie udate, îngrijite, e nevoie de timp pentru ele. Dar de unde să iau acest timp? Eu obosesc. Eu sunt obişnuit să trăiesc mai mult în tăcere. Vorba multă mă oboseşte.

Eugen Doga în Ziarul de gardă (25 octombrie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!