Nimic nou pe frontul de vest de Erich Maria Remarque

Tăcerea e motivul pentru care icoanele trecutului nu ne stârnesc dorinţe, ci mai degrabă tristeţe - o melancolie imensă şi inexplicabilă.

Erich Maria Remarque în Nimic nou pe frontul de vest (1965)
Adăugat de Mariana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru nimeni pământul nu e atât de important ca pentru un soldat.

Erich Maria Remarque în Nimic nou pe frontul de vest (18 februarie 1929)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar bombardamentul e mai tare. Îţi distruge raţiunea. Mă las şi mai jos sub sicriu să mă ocrotească, chiar dacă Moartea însăşi se află în el.

Erich Maria Remarque în Nimic nou pe frontul de vest (1929)
Adăugat de Mariana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitirul e o ruină. Sicrie şi cadavre zac împrăştiate. Morţii au mai fost omorâţi odată, dar fiecare dintre cei sfârtecaţi a salvat pe unul dintre noi.

Erich Maria Remarque în Nimic nou pe frontul de vest (1929)
Adăugat de Mariana
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am auzit niciodată urlete de cai şi nu-mi vine a crede. E toata jalea lunii, e creaţia martirizată, e o durere sălbatică, îngrozitoare, care geme acolo!

Erich Maria Remarque în Nimic nou pe frontul de vest (1929)
Adăugat de Mariana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am pierdut simţul altor consideraţii căci sunt artificiale. Numai faptele reale sunt importante pentru noi.

Erich Maria Remarque în Nimic nou pe frontul de vest (1929)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă noi zace un recrut cu părul câmpeniu. Şi-a ascuns faţa în palme. Casca i-a căzut. O pescuiesc spre mine şi vreau să i-o pun pe cap. El ridică privirea spre mine, dă casca deoparte şi, ca un copil, îşi vâră capul sub braţul meu, aproape de piept. Umerii înguşti îi tremură. Umeri ca ai lui Kemmerich.

Erich Maria Remarque în Nimic nou pe frontul de vest (1929)
Adăugat de Mariana
Comentează! | Votează! | Copiază!