Cei doi copii de crai
Și fost-au doi copii de crai
Și ape-i despărțeau, profunde,
Și-un pod de lemn, atât vedeai,
Departe, cine știe unde?
Și se iubiră... Ce îndemn
Venea din apele afunde?
Că era podul vechi de lemn,
Departe, cine știe unde.
poezie celebră de Emile Verhaeren din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un văduv către slujnică
La masă! Ce-ntârzii?
Ies șobolanii iară.
Slănina e-n felii
Pe pâinea de secară.
Să stăm alăturați
Pe banca scârțâindă,
De foc apropiați
Căldura să ne prindă.
Ai brațe calde, vii,
Și tari cum e frânghia.
Din pâine mușcă-ntâi,
Să-nfig apoi gingia.
Iubesc bogatu-ți trup
Rotund și gras de slugă,
Mă ispitesc, mă rup
Formele tale-n fugă.
[...] Citește tot
poezie clasică de Emile Verhaeren din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Antologie de poezie belgiană, adresa este: