Va putea duce Dumnezeu toate lipsurile mele? Va putea el să se urnească sub povara atâtor tristeți?
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Cartea "Caiete III. 1969-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vom astâmpăra vreodată insomnia umbrelor și adormi-vom cândva întunericul? Neastâmpărul nopților, al tuturor nopților - prin care respiră mâhnirea și cazna - a săpat șanțuri în care putrezesc hoiturile amintirii.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!
Una din sursele nefericirii este că înăbușim prea multe dorințe criminale. Dacă am da drumul instinctului distructiv, de câte "complexe" n-am fi scăpați! Și de câți indivizi!
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!
Doamne, voi culege lacrimile de la poarta iadului și-mi voi face cuib în ele și-ți voi aduna umbrele în amurgurile mele... Doamne, nu mă tem că voi dispărea căci tu rodești în singurătăți și pe tulpina ta îmi voi altoi lacrimile!
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!
Senzația asta stranie și chinuitoare de curgere a vidului în nopți singure și nemiloase... Ce teroare tăcută îmbibă întunericul, îmbracă inima și paralizează creierul? Sau parcă se despică în bucăți imensitatea neagră și se prăvălesc stânci de întunecime peste incendiul ascuns al pământului... Fiecare noapte este un univers în doliu, o măreție de ireparabil.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!
Scârba, ce te invadează la spectacolul devenirii omenești, te obligă să renunți și să te purifici de "sentimente". Ele sunt sursa aderențelor stupide, a acelui "da!" pe care îl strigă inima realității împotriva tuturor evidențelor. Furia îți dă "accese" de sfințenie laică. Adică o inaderență totală, fără "ieșirea" lui Dumnezeu. Și în astfel de "accese" spiritul nu-ți pare decât strădania de a-ți concepe propriul epitaf, început prin întâiul act de gândire și sfârșit prin ultimul suspin. Să trăiești adică toată viața ca o variațiune pe motivul "aici zace"...
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!
Nu există decât o ratare: a nu mai fi copil.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!
Slăbiciunile pentru absolut îți dau gustul autodistrugerii. Și atunci îți apare deodată în minte imaginea mânăstirii și a bordelului. "Celule" de-o parte și de alta. Femei, tot așa. Dezgustul de viață crește atât în umbra curvelor, cât și a sfintelor.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!
Muzica este un mormânt de delicii; o beatitudine ce ne îngroapă.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Bodutz
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!
Nu sunt atât de nefericit pentru a fi poet..., dar nici atât de indiferent pentru a fi filozof. Sunt, însă, destul de lucid ca să fiu condamnat.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Lacrimi și sfinți, adresa este:
