Nimic nu va putea să-mi scoată din minte că lumea asta e fructul unui zeu tenebros ce-și prelungește umbra în mine, și că misiunea mea este să duc la ultimele consecințe blestemul ce apasă asupra lui și a operei sale.
Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum faptul de a procrea presupune o rărăcire monstruoasă, e sigur că dacă am deveni înțelepți, adică indiferenți față de soarta speciei, am păstra din ea doar câteva eșantioane, la fel cum se conservă specimene de animale pe cale de dispariție. Să punem stavilă cărnii, să încercăm să-i frângem fiorosul avânt. Asistăm la o adevărată molimă de viață, la o inflație de chipuri. Unde și cum să mai rămâi singur cu Dumnezeu?
Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Emil Cioran despre zoologie, despre viață, despre religie, despre devenire, despre animale sau despre adevăr
Nu-i pueril să-mi pese că-mi sabotez neîncetat facultățile? Și totuși, în loc să mă flateze, evidența neîmplinirii mele mă demoralizează, mă dărâmă. Oare m-am otrăvit cu clarviziune ca să sfârșesc aici? Târăsc după mine resturi de demnitate ce mă dezonorează.
Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dispariția animalelor e un fapt de o gravitate fără precedent. Călăul lor a invadat peisajul; nimeni nu mai încape de el. Oroarea de-a vedea un om acolo unde cândva puteai să contempli un cal!
Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea asta n-a fost creată la bucurie. Se procreează totuși în plăcere. Da, fără îndoială, dar plăcerea nu e bucurie, e și simulacrul ei: funcția ei este de a amăgi, de a ne face să uităm că, până în cel mai mic detaliu, creațiunea poartă pecetea tristeții inițiale din care s-a ivit.
Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Musat Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre tristețe sau despre bucurie
Când dezgustul de mine însumi mă copleșește, îmi spun că poate mă acuz pe nedrept, că nu văd cine, chinuit de aceleași obsesii, ar fi putut trece drept o persoană în viață timp de atâția ani.
Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre timp
Ceea ce mă împiedică să cobor în arenă e faptul că văd acolo prea mulți inși pe care-i admir dar pe care nu-i pot stima, într-atât îmi par de naivi. De ce i-aș provoca, de ce m-aș măsura cu ei pe-aceeași pistă? Lehametea mea îmi dă asemenea superioritate, că nu-i văd ajungându-mă din urmă vreodată.
Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am în comun cu Diavolul posomorala, sunt ca și el un melancolic prin decret divin.
Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre melancolie
Anxiosul își construiește spaimele, apoi se cuibărește în ele: un pensionar al vertijului.
Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai lăsat să se ofilească tot ce era mai bun în tine. Să fi fost mai atent, nu ți-ai fi trădat adevărata vocație, aceea de tiran ori de sihastru.
Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Demiurgul cel rău, adresa este:
