Omul se ridică împotriva zeilor și îi neagă, recunoscându-le calitatea de fantome; când va fi proiectat sub timp, se va găsi atât de departe de ei, încât va fi pierdut până și ideea existenței lor. Și, drept pedeapsă a acestei uitări, va face atunci experiența căderii complete.
Emil Cioran în Căderea în timp, Să cazi din timp...
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Emil Cioran despre timp sau despre existență
Atâta vreme cât rămânem înlăuntrul timpului, avem semeni cu care intrăm în rivalitate; de îndată ce nu mai suntem acolo, tot ce fac și tot ce pot crede despre noi ne lasă indiferenți, pentru că suntem atât de desprinși de ei și de noi înșine, încât a produce o operă sau a ne gândi numai la asta ne pare zadarnic sau bizar.
Emil Cioran în Căderea în timp, Să cazi din timp...
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Libertinajul, desfrâul chiar, se potrivesc cu civilizația, sau cel puțin aceasta se acomodează cu ele. Dar deruta, când se întinde, este redutabilă pentru orice civilizație, care se îndreaptă atunci către cei ce n-au fost încă atinși de ea. Barbarul începe să seducă, să fascineze spiritele delicate, spiritele chinuite, care-l invidiază și-l admiră, uneori în mod deschis, cel mai adeseori într-ascuns, dorind, fără să și-o mărturisească totdeauna, să i se aservească. Este de netăgăduit că ele se și tem de el; dar această teamă, nicidecum salutară, contribuie, dimpotrivă, la aservirea lor viitoare, ea le slăbește, le paralizează și le cufundă și mai mult în obsesie și impas.
Emil Cioran în Căderea în timp, Scepticul și barbarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre frică
Isprăvile cele mai odioase ce i se pun în cârcă demonului ne apar, în efectele lor, mai puțin dăunătoare decât sunt temele sceptice când încetează a mai fi un joc și devin o obsesie. A distruge înseamnă a acționa, a crea în răspăr, adică într-un mod cu totul special, a-ți manifesta solidaritatea cu ceea ce este. Ca agent al neființei, Răul se inserează în economia neființei, este deci necesar, îndeplinește o funcție importantă, chiar vitală.
Emil Cioran în Căderea în timp, Demonul este sceptic?
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre superlative sau despre devenire
Oricât de plini de noi înșine am fi, trăim într-un fel de acreală liniștită, de care nu am putea scăpa decât dacă pietrele înseși, cuprinse de milă, s-ar hotărî să ne înalțe laude. Atâta vreme însă cât se vor încăpățâna să rămână mute, nu ne rămâne decât să ne bălăcim în propriile noastre chinuri, să ne îmbuibăm cu propria noastră fiere.
Emil Cioran în Căderea în timp, Dorința și oroarea de glorie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre viață
Toți bolnavii sunt sadici; dar sadismul lor e dobândit; asta-i singura lor scuză.
Emil Cioran în Căderea în timp, Despre boală
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oricare i-ar fi meritele, un om sănătos ne dezamăgește întotdeauna. E cu neputință să-i acorzi cea mai mică încredere, să vezi în spusele lui altceva decât pretexte sau acrobații verbale. Experiența chinului, singura care conferă o anumită greutate cuvintelor noastre, îi lipsește, după cum îi lipsește și imaginația nefericirii, fără de care nimeni nu poate comunica cu aceste ființe separate: bolnavii; este adevărat că dacă ar poseda-o, n-ar mai fi sănătos.
Emil Cioran în Căderea în timp, Despre boală
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre nefericire, despre cuvinte sau despre adevăr
Carne ce se emancipează, se răzvrătește și nu mai vrea să slujească, boala este apostazia organelor; fiecare înțelege să acționeze singur, fiecare, dintr-o dată sau treptat, încetând să mai joace jocul, să mai colaboreze cu celelalte, se aruncă în aventură și capriciu. Conștiința nu poate atinge o anumită intensitate decât dacă organismul suferă și chiar se dezagregă: conștiința, la începuturile ei, este conștiință a organelor. Cât timp suntem sănătoși, le ignorăm; boala ni le revelează, ne face să înțelegem cât sunt de importante și de fragile și cât de mult depindem de ele.
Emil Cioran în Căderea în timp, Despre boală
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre conștiință, despre început, despre medicină sau despre boală
Cruzimea, în literatură cel puțin, este un semn de superioritate. Cu cât un scriitor este mai talentat, cu atât el își pune personajele în situații mai fără de ieșire; le urmărește, le tiranizează, le constrânge să înfrunte toate măruntele împrejurări ale unei clipe de impas sau pe cele ale agoniei.
Emil Cioran în Căderea în timp, Cea mai veche dintre spaime
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem liberi să ne inventăm chinurile; odată inventate, ele nu sunt decât poză și simulacru; doar acelea contează care țâșnesc din nou în ciuda voinței noastre.
Emil Cioran în Căderea în timp, Scepticul și barbarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Căderea în timp, adresa este: