Ce-ar însemna o viață, o căsnicie, fără iubire, credință și speranță? Nimic. Iubirea poate fi durabilă, chiar veșnică, ea este focul care încălzește, dar prietenia este la un moment dat cea mai prețioasă, ea este cimentul care întărește zidurile iubirii și-i asigură soliditatea, iar speranța este lumina care ne călăuzește mersul, este steaua noastră, care strălucește de când ne naștem și ne conduce până apune și ea.
Elena Buznă în Marea horă a vântului (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ochii, această oglindă, această fereastră prin care privim interiorul corpului omenesc, trebuie larg deschisă să putem vedea prin ea tot, liniște, îngrijorare, teamă, sănătate, boală.
Elena Buznă în Marea horă a vântului (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăsnetul dacă mă lovea și tot ar mai fi rămas ceva viu în mine; eram ca bărcuța de hârtie pe apă în voia sorții; îmi primisem pedeapsa.
Elena Buznă în Marea horă a vântului (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întocmai cum o apă își primește afluenții care-o măresc, tot așa iubirea noastră, iubirea mea pentru el a crescut, dându-i pe rând fiecare afluent sentimental de care eram capabilă, respect, prețuire, venerație, credință, prietenie și speranță, mai ales Speranța, această nestemată, pe care și la care visăm toți.
Elena Buznă în Marea horă a vântului (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Modestele mele cunoștințe de chiromanție mă asigurau că aveam de-a face cu un om deosebit; dacă ochii sunt icoana inimii, mâna este icoana sufletului. Avea o mână largă și puternică, larg deschisă cu degete nu prea lungi, delicate și subțiri, arătând un mănunchi de calități, energie, putere, luptă și curaj, sinceritate și înălțare spirituală.
Elena Buznă în Marea horă a vântului (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aveam impresia că reprezint o punte peste o apă, o punte care separă sau unește două maluri a două meleaguri total diferite, unul verde de primăvară, celălalt galben și rece de toamnă târzie; sub această punte curgea apa izvorâtă din izvorul sufletului meu, o apă formată din două brațe paralele care nu se uneau niciodată, separate de un mic dâmb de pământ; un braț cu apă lină, apă cristalină ce curgea liniștită în vale și un braț cu apă învolburată, aruncând mici valuri înspumate clipocitoare cărând mici pietricele pe care apoi le lăsa curate la mal. Dacă se rupe puntea va cădea peste cele două brațe lăsând separate cele două maluri, lăsând în urmă cele două ființe diferite ale aceleiași inimi greu încercate de viață.
Elena Buznă în Marea horă a vântului (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Marea horă a vântului, adresa este:
