Eulalie - un cântec
Trăiam sihastru
Pe-un jalnic astru
Și sufletu-mi apă era stătută, cețoasă,
Până ce blânda, frumoasa Eulalie îmi deveni
Îmbujorată mireasă,
Până ce-auria fată Eulalie îmi deveni zâmbitoare mireasă.
Ah, stelele-n-nalt
Mai palide ard
Decât ochii fetei scânteietoare
Și nicicând fulguiri,
Selenare aburiri
În tonuri de purpuri și mărgăritare,
Nu s-ar putea asemui cu-ale modestei Eulalie bucle-smerite la-nfățișare,
N-ar putea cândva prețui cât-ale limpedei Eulalie, bucle umile la-nfățișare
Îndoială și chin
Nu, nu mai revin
Căci sufletul ei în suspine mă va-nsoți,
Și, cât e ziua de mare,
[...] Citește tot
poezie celebră de Edgar Allan Poe din Din lirica de dragoste a lumii, traducere de Maria Banuș
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Din lirica de dragoste a lumii, adresa este: