Am fost o floare
Eu fost-am poate-n alte lumi o floare
Că toamna când mor florile mă doare
Și plânge trist în pieptul meu ceva:
E sufletul ce-n primăveri cânta.
Eu port și-acum în ochi adeseori
Doi picuri mari de rouă sclipitori,
De rouă sfântă, caldă-alintătoare
Ce mi-au rămas de când eram o floare.
Și mi-a rămas un dor nostalgic, sfânt.
După grădini ce nu sunt pe pământ
Și-o dragoste adâncă pentru soare.
poezie celebră de Ecaterina Pitiș din revista "Țara Nostră", anul VII, nr. 42-43 (24 octombrie 1926)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din revista "Țara Nostră", adresa este: