Trenul plecă și într-o clipă se făcu nevăzut în păinjenișul drumului pe când preotul se uita în urma lui, remas singur pe șine, ca un șarampoiu pe care nimeni n-ar fi putut să-l clintească din pământul Daciei.
finalul de la Îndreptări de Duiliu Zamfirescu (1908)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub lumina discretă a lămpii, Generalul Villara era gata să adoarmă, cu jurnalul în mână. Strâns în uniforma sa de cavalerie, croită după reglemente, de-abia putea îndoi picioarele de la genunchi: de aceea le ținea mai totdeauna întinse, iar acum, mai întinse decât oricând, intrând cu vârfurile cismelor sub canapea.
începutul de la Îndreptări de Duiliu Zamfirescu (1908)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub lumina discretă a lămpii, Generalul Villara era gata să adoarmă, cu jurnalul în mână. Strâns în uniforma sa de cavalerie, croită după reglemente, de-abia putea îndoi picioarele de la genuchi: de aceea le ținea mai totdeauna întinse, iar acum, mai întinse decât oricând, intrând cu vârfurile cismelor sub canapea.
începutul de la Îndreptări de Duiliu Zamfirescu (1908)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Îndreptări, adresa este: