Diamantul conduce mâinile de Dolfi Trost

Apa voalată

Suntem în faţa unui zid masiv. O fată trece şi se opreşte să-şi încheie pantoful. E deajuns micul ei gest, e deajuns ca, plecându-se, părul să-i atingă obrazul pentru ca din zid să izbucnească o vână groasă de apă. Nicidecum surprinsă, fata se expune şuvoiului.
Rochia udă i se lipeşte de corp dându-ne impresia fascinantă a celei mai pure nudităţi, iar zidul se deschide lent, ca un portal, spre o câmpie imensă şi goală.

poezie clasică de Dolfi Trost din Diamantul conduce mâinile (1940)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!