Izvor de neliniști
Prin frunzele toamnei în pas ratacesc
Și trist imi e gandul cand intalnesc
Izvor de neliniști ce ies din adanc
Udând glasul ierbii si ochii ce plang.
Pustie mi-e calea si fara intors
Și ziua imi pare a fi fara rost.....
Trecand pragul vremii zadarnic astept
O punte ce leaga trecut de prezent.
Și totu-i fatada, nimic adevar
Iar zambetul toamnei doar adulter
Se scutura coaja cea verde pe nuci
Timpul îmi pune în față porunci.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În visul tău
Deschisă-i poarta către cer,
Dar incă sper
Să mai respir
Parfumul unui trandafir
Si mor incet la umbra lui
Cu gând hai-hui...
Alunecă inspre apus
Nori albi cu brațele intinse
In zbor lin
Deasupra crengilor de-arin
Si-mi cântă cu un glas domol
O doină lângă un izvor
Cinci greieri mici
Un singur pas si noaptea cade
Ca o năframă peste ochi
Nu văd nimic....
Stiu că tu dormi
Un somn adânc
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râde iarna
ger la munte, ger la mare
și cu el albă ninsoare
și pe stradă si pe casă
iarna asta nu ne lasă
a glumit destul cu noi
în papuci cu umeri goi
și acum s-a repezit
cu vânt aprig și-a-nflorit
flori de gheață în fereastră
țurțuri albi în colț de casă
cer cu nori albastru-gri
iarna mea de unde vii?
mi-era bine fără tine
acum pun cojoc pe mine
arde focul într-o sobă
maronie teracotă
stă zăpada în pervaz
iarna-mi face în necaz
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna mai
visează toți iubiri nebune
de parcă n-ar fi pe pământ
decât Adam și Eva goală
și veșnic tainic jurământ
visează toți iubiri nebune
în nopțile de mai fierbinți
nici luna nu mai e întreagă
și parcă și-a ieșit din minți
visează toți iubiri nebune
pe pat de flori de iasomie
petale fragede și albe
îmbracă pielea arămie
și așa învăluiți de toate
în luna mai se cern iubiri
care durează doar o noapte
și-aduc parfum în amintiri!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te las
Te las... să-ți fie dor de mine
Să vezi când dimineata vine
Că-i întuneric și e gol
În casă singur dai ocol
Nu ai știut ca sa te bucuri
De ochii mei ca flori de nuferi
De limpezimea apei reci
Și de umbritele poteci
Din râsul meu nevinovat
Nu ai știut sa faci palat
Și candelabru de lumina
Din bucuria mea deplină
Te las... să-ți fie dor de mine
S-aud în urma mea suspine
Și dacă nu va fi asa...
Nu- i locul meu în viața ta.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpada mea
aș vrea să fii zăpada mea
în iarna cea târzie
un gând curat în fulgi de nea
ca o frumoasă poezie
aș vrea să fii zăpada mea
ne vom topi in primăvară
și-un soare cald ne va scălda
în unda râului ușoară
topiți de dor, topiți de soare
ca doi romantici vom zâmbi
și in a razelor ninsoare
albi ghiocei se vor ivi
vom fi departe-n timp și spațiu
vom reveni, paranormal
în vocea caldă a unei șoapte
în ierni... în fiecare an!!!!!!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpada mieilor
În urma turmelor de miei
Și clinchetul de clopoței
Pășesc cu grijă jos în vale
Să nu alunec pe cărare
Zăpada mieilor în fugă
Mi-a așsezat un fulg pe gură
- Nu te speria... noi ne jucăm
Și o dantelă croșetăm!
Prin ea se vede fir de iarbă
Și flori de cais ce vor să cadă
Izvor de apă, cristalin
Îl iau cu mine în potir.
Și ne topim în depărtare
Și eu și spuma de ninsoare
Rămân în soare juvenil
Miei albi... și luna lui april.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de primăvară
În păduri de conifere,
Primăvara în mărgele,
Tot adună ghiocei
Și brândușe, pe alei,
Ce-s umbrite dinspre munti
Sau au raze albe-n punți.
Primăvara mea cu dor,
Du-mă iute la izvor.
Îti ofer în dar o carte,
Versuri albe sau rimate.
Îti pun, la picior, în iarbă,
Păpădiile în salbă!
Îți dau inima-nflorită,
De iubire împlinită,
Sfințită cu viorele
Din albastrul țării mele,
Cer senin, un câmp cu flori
Și o doină-n șezători...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alintă-mă...
alintă-mă puțin...
e-atât de greu?
aș vrea să simt
căldura mâinii tale
iti cer prea mult
si ti se pare
că nu-s ce-am fost?
adevărat...
dar a trecut o iarnă
o vară care a uscat
un fir de ghiocel firav
din ultima zăpadă
ce pot ca să-ti ofer acum?
doar gândul bun
si-un foc de lemn
ce luminează
si-alungă intunericul
din casă
alintă-mă un pic...
iti cer prea mult?
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În drumul meu
Mă voi ruga la Dumnezeu
Să te aducă-n drumul meu
Să-ți văd făptura minunată
Cu ochii tăi de altădată
Priveau zâmbind la mine des
Dar pare că n-au înțeles
Cât îi iubesc și cât mi-e dor
Când seara genele cobor
Și noaptea mi se pare tristă
În dimineți nu mai există
Speranța zilei care vine
Să pot a fi din nou cu tine
Mai mult ce aș putea să spun?
Te chem și-n gânduri te adun
În cioburile de iubire
Văd chipul tău, o amintire...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
