Prag de iarnă
Stă un nor gata să plângă
Sprijinit cu mâna stângă
Pe un vârf de plop uscat,
Ce de frunze-i devastat.
Decor trist... versul îl schimb,
Mi-aleg Soarele drept nimb,
Cu azurul prins în gene,
Iarba verde pân-la glezne.
Am uitat... afară-i toamnă...
Frigul în urechi îmi toarnă,
Nostalgii... pașii-s pierduți
Și zăpezi vin dinspre munți.
Visez lângă șemineu...
Așteptând ca zarul meu,
Norocos, să mi-te-aducă,
Pe o margine de luncă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Doina Bonescu despre zăpadă, despre visare sau despre toamnă
Ace
lirismul meu contemporan
se pare a fi ceva banal
-nu ești modernă-n exprimare
îmi strigă el în gura mare
-adevărat.... ce vrei să fac?
să îmi așez unghii în cap?
să pun tot cerul sub călcâi?
să pun săgeți în căpătâi?
eu creionez natura toată
așa cun e, păduri și apă
cu flori și gâze și maimuțe
ce se agață de crenguțe
și fac un salt din pom în pom
prinzând de mână câte-un om
și-apoi când totul le displace
își umplu vorbele cu ace
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Doina Bonescu despre flori
Octombrie
octombrie-și arată umbra
aruncă bruma prin livezi
imprevizibil si romantic
ii insoțește pe poeți
pe cer apare soare rece
rotund pe-un orizont cu nori
pădurea părul despletește
curg râuri frunzele-n culori!
in pas vioi pe stradă tineri
spre școală merg râzând in doi
mă uit si eu intr-o ogradă
de-i must sau vin intr-un butoi
si-așa cu un halat pe umeri
adun grăbită in paner
cinci nuci rămase rătăcite
si zilele in care sper....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Doina Bonescu despre timp sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Este târziu
Aș vrea să vii,
Sună banal, este târziu
Si drumul ar fi in zadar
Nimic
Nu s-ar schimba
Si totuși vreau să vii
O clipă a privi
Ochii căprui, părul albit
De ani....
Iar mâna ta
Să poată dezgheța
Obrazul meu
Oglinda timpului trecut
N-am mii de fețe
Dar știi si tu
Că nu se poate
A merge mai departe
Nu am putea trăda
Niciunul din noi doi
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Doina Bonescu despre alb
Lacrima nopții
în iarba verde văd în soare
sclipind în zori mărgăritare
e roua nopții adunată
și-n pânza timpului pictată
demult, copilă, alergam
cu ochi senini și incercam
în palma mea cu bucurie
s-o prind din flori de iasomie
acum când zorii mă trezesc
și pașii-n iarbă se opresc
privesc bobițele de rouă
știu că-i senin și că nu plouă
dar undeva adânc în gând
simt roua și-o aud plângând
e lacrima pierdută-n zori
din noaptea mea... de ursitori.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Doina Bonescu despre noapte, despre ploaie sau despre gânduri
Înfloresc
în cercuri largi deschide cerul
o zi născută în lumină
suspect se uită păducelul
dacă-i zăpadă în grădină.
așa grăbit cum e din fire
a cam uitat să își noteze
de câte grade e nevoie
ca florile să nu-i inghețe
a rezolvat cumva problema
și stă cuminte-n așteptare.
la fel ca el mi-am făcut tema
aștept să mă deschid in floare.
a, nu.... nu e închipuire
și nici al vântului ecou
e glasul Domnului citire,
eu înfloresc în versul meu!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Doina Bonescu despre vânt sau despre lumină
Viscol
Viscol s-a pornit cu ură
Intrecând orice măsură
Mi-a luat țigla de pe casă
Mi-a pus frigul in fereastră
Crengi de nuc se frâng si țipă
Dumnezeu face risipă
Scuturând din norii grei
Fulgii mari ca niște miei.
Alertată-o ambulanță
Se impiedică, o viață
A rămas pe drum cotit
Cu zăpadă acoperit
Nicio urma nu se vede
Ziua in văzduh se pierde
Intunericul hoțește
Prinde tot ce intâlnește
Si in jur este pustiu
Mă intreb dacă sunt viu...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Doina Bonescu despre viață
Vraja stelei
Indrăgostit de-o stea vizibil
Insistă prin mesaje zilnic
Declară dragoste-nfocată
Dar ea era demult plecată
La ușa ce-a bătut ades
Rămas-a trist neințeles
In vraja ei a fost cuprins
De-un foc lăuntric si nestins
Dezamăgirea-și face loc
-Mi-ai fost o stea fără noroc
Si-atunci izbește de pământ
Un scurt si tainic jurământ
-Rămân stăpân pe gândul meu
Si am un singur Dumnezeu
Conștiința mea, credința mea
Nu voi iubi in veci o stea.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Doina Bonescu despre iubire
Vraja stelei
Îndrăgostit de-o stea vizibil
Insistă prin mesaje zilnic
Declară dragoste-nfocată
Dar ea era demult plecată
La ușa ce-a bătut ades
Rămas-a trist neințeles
În vraja ei a fost cuprins
De-un foc lăuntric și nestins
Dezamăgirea-și face loc
-Mi-ai fost o stea fără noroc
Si-atunci izbește de pământ
Un scurt și tainic jurământ
-Rămân stăpân pe gândul meu
Și am un singur Dumnezeu
Conștiința mea, credința mea,
Nu voi iubi în veci o stea.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te rog, rămâi!
Adio... Domnule Poet
Mi-ai fost un idol, nu regret
Mi-ai fost cândva iubire-ascunsă
Ți-am fost adeseori o muză
- Te rog, rămâi, Floare Albastră
Tu ești lumina îngerească
Culoarea cerului în mai
Și murmurul venit din plai
În lumea asta anodină
Tu, floare cu aromă fină
Nu-mi spune un "adio" rece
Privește-mă și mă-nțelege
Cine te cântă-n nopți târzii
Prin negurile străvezii?
Cin-te iubește însetat?
Doar eu și versul meu ritmat.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
