Amurg de toamnă
La început oamenii
preschimbau cuvintele
în picături de ploaie
și dezbrăcau copacii
în lacrimi
și sensul îl căutau în stele
Acum oamenii
s-au preschimbat în umbre
ce-și caută esența în vis
Au uitat să privească
ploaia și copacii
Nu mai dezbracă din priviri
tăcerea
o adâncesc în vorbe și scântei
de iluminare
Acum oamenii
s-au preschimbat în umbre
ce-și caută copacul
poezie de Diana Mihaela Zăgan din revista "Poezia" (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recviem pentru iubire
mreaja de păcate din ochii tăi tufe
de liliac verde
cu buza otrăvită de pasiune și lacrimă
curgând
sete nestinsă de neant, imagine
desenată-n prăpastie
sabie îmbibată-n sânge ca-ntr-o carte
deschisă spre cer
Iubire ești ca o femeie vie în trupul unui fluviu
dezbrăcată de fluturi și întoarsă-ntr-o lacrimă
pierderea ta de la finele lumii ar fi un fulger
aruncat de-a lungul lumânărilor
aflate pe nisipul bisericii morții
Iubire-nufăr de porțelan sărutat de bătăile inimii
lăsându-mă atinsă de adierea buzei tale
sunt suflet viu în trup de foc
și mă întrb:
- pentru cine se naște iubirea?
- Pentru OAMENI!
poezie de Diana Mihaela Zăgan din revista "Poezia" (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Anotimpurile
Sfinxul mă întreabă:
- Ce cauți?
- Divinitatea, vechi parfum
de cetină și tămâie
miros ce mă urmărește de veacuri
porumbel al Apocalipsei!
poezie de Diana Mihaela Zăgan din revista "Poezia" (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpurile
Scrinul vestejit al zorilor
coboară pe pământ
ninge mărunt, fulgii mă ard
îmi pipăie pielea
îmi inundă ochii
îmi usucă buzele
dorm în patul meu
și-și iau zborul spre fereastra inimii
luminându-mi hruba sufletului
poezie de Diana Mihaela Zăgan din revista "Poezia" (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din revista "Poezia", adresa este: