Adevărul unui lup
Sunt doar un lup ce-n lumea lui trăiește
Știind ce-i greu, știind ce e ușor,
Știind că timpul nu îmbătrânește
Decât pe-acei ce a trăi nu vor.
N-am teamă să trăiesc în libertate,
Și să-mi asum ce știu că am făcut,
În lumea-aceasta, ce-n singurătate,
Pune-n mormânt chiar propriu ei trecut.
N-am semne și puțini vor vrea să creadă
Că sunt cel ce a fost și va tot fi,
Ce s-a lăsat pe sine să decadă
Ca să nu-și știe viața-n travesti.
Stau iar, acum, în margini de răscruce,
Și tot privesc pe drum, în lung și-n lat,
Un singur drum știu că mă poate duce
Spre adevărul ce-i deja-ntâmplat.
[...] Citește tot
poezie de Daniel-Dumitru Darie din Dincolo de praguri (30 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret de lume
Minciuna azi e rege, stă la masă,
Toți oamenii în jurul ei roiesc,
Mulți uită să mai meargă pe acasă,
Iar alții cred că doar așa-i firesc.
Despre cei sfinți vorbesc cei cu păcate,
În fața celor mulți să pară sfinți,
Voindu-și lor să-și poată da dreptate
Că sunt părinți pentru ai lor părinți.
Sunt judecați cei ce-și cunosc greșeala
Lăsați în pace sunt cei vinovați,
Și chiar când e absurdă socoteala,
La întrebări chiar și cei morți sunt luați.
Ne luminează cei ce văd lumina
Doar dacă-n nori e soarele ascuns,
Cei ce găsesc apusurilor vina
Că se grăbesc și ei n-au timp de-ajuns!
[...] Citește tot
poezie de Daniel-Dumitru Darie din Dincolo de praguri (13 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, a zilei și a nopții
Marie-mi ești, mereu purtată-n suflet,
Și Magdalenă când ne suntem noi,
Imbold spre împlinire și spre umblet
Și spre-nălțare-n timpul de apoi.
În adevărul ce ți-l porți în lacrimi
Se zămislește pasul triumfal
Ce-ntr-un consens izbăvitor de patimi
Redă vieții rol primordial.
Renăscătoare de îndemn spre ceruri
Când norii par prea greu de risipit,
Dorindu-mă, mă-mbogățești cu daruri
Având esența fructului oprit.
Marie-a zilei și Marie-a nopții,
Te tot aștept, știind că dată-mi ești,
Îmbrățișați să trecem pragul sorții,
Nepăsători la vorbele lumești.
[...] Citește tot
poezie de Daniel-Dumitru Darie din Dincolo de praguri (26 iulie 2011)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie, tu, Marie!
Nu-mi este greu să spun că-mi ești icoană,
Ca o Marie peste timp venind,
Mereu în frământari, dar diafană
De suferința vieții suferind!
De dincolo de viață ori de moarte
Același lucru încă ți-l mai spun,
Că ai venit aici de-așa departe,
Să readuci speranța din surghiun!
Când ploile mă bat presimt furtună,
Și dacă-i vânt m-aștept la timp frumos,
Chiar dacă norii negri se adună,
Ridică-te, nu-i locul tău pe jos!
Oricare gând în șoapte îți răzbate
În pumnul meu, căuș, am să te prind
Și-am să-ți arăt ce vorbe-adevărate
Ți-am spus mai totdeauna, negândind!
[...] Citește tot
poezie de Daniel-Dumitru Darie din Dincolo de praguri (3 ianuarie 2011)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liber, foarte liber
Sunt om liber, foarte liber, pot trăi sau pot muri,
pot iubi în miezul zilei sau sfârși în zori de zi,
sunt o simplă întrebare, cu un complicat răspuns,
pot urca pînă la stele, fără-a ști că e de-ajuns.
Sunt ca cerul nopții, liber, când mai jos și când mai sus,
nimeni nu mă mai întreabă ce-am făcut și ce am spus,
sunt o simplă licărire ce, mai toți, cred că o văd
doar când viața-i o dilemă și le pare-a fi prăpăd.
Sunt om liber, foarte liber, n-am ce da, n-am ce să cer,
știu ce-i viața, știu ce moartea, am curaj să cred, să sper,
vin din marginile lumii, însă eu n-o mărginesc,
în deplina-mi libertate, n-am de ce să mă feresc.
Sunt ca fluturele care simte ploaia după vânt,
simte vântul după forma umbrelor de pe pământ,
caut boabele de rouă ce, mereu, în zori de zi,
udă firul crud al ierbii ce-și dorește a trăi.
[...] Citește tot
poezie de Daniel-Dumitru Darie din Dincolo de praguri (9 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
În roșu, în toamnă
Îmbracă-te în roșu și fii frumoasa doamnă
Ce-mi dă din nou puterea de-a nu privi-napoi,
Când timpul dă să treacă din vară înspre toamnă
Și-și încrustează-nsemnul în tot ce suntem noi.
De-a fost atâta vară cu gust de foc și sete
Ce-a ars până și cerul și norii-s azi de fum,
Să nu îți fie teamă că ploaia lasă pete,
Eu, chiar și prin cenușă, spre tine îmi fac drum.
Trăieste-aceste zile ce par că-s infinite
În care se mai simte că arșița e-n toi...
Răbdarea nu ți-o pierde... Eu știu că sunt ispite
Ce pentru-a ne convinge ne-ngroapă în noroi.
În toamna aburindă de sânge și motive,
Deschideți ochii mândri și așteaptă-mă! Eu vin,
Și nu m-ascund în taine sau motivări tardive,
Când spun că îmi știu rostul, dar ție mă închin.
[...] Citește tot
poezie de Daniel-Dumitru Darie din Dincolo de praguri (9 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Dincolo de praguri, adresa este: